„Preţul înstrăinării”

Mi-ați ignorat chemările, mi-ați înăbușit bucuriile și mi-ați oprit dreptul la fericire….

În căutarea „unei vieţi paradisiace” dincolo, în Vest, mulţi români au plecat din ţară şi înainte, şi după 1989, ostenindu-se peste hotare… Dar, adeseori, abandonându-i pe cei dragi de acasă, parţial sau definitiv, au ajuns să se înstrăineze de familie, de vatra strămoşească.Un asemenea caz, de un dramatism rar, este prezentat de prof. Emil Simion în recentul roman „Preţul înstrăinării” (Editura „George Tofan”, 2021).

Atrasă de posibilitatea unui venit sigur, o familie de tineri medici veterinari de succes – împreună încă de pe băncile şcolii şi ale facultăţii – ratează „accesarea fondurilor europene” pentru a-şi deschide o fermă în localitatea natală. Dar ei obţin, în schimb, un contract foarte avantajos financiar la o fermă zootehnică din nordul Italiei… De aici începe intriga romanului, când fetiţa lor, Maria, rămâne de la câteva luni în grija bunicilor, pe care îi asimilează ca pe „adevăraţii” părinţi biologici. Astfel, din neglijenţa părinţilor, Măriuca (cum o alintau bunicii), se simte dezavantajată social faţă de cei de vârsta ei, care îi aveau alături pe părinţi în momente-cheie: bucuria unui examen, sărbătorile de iarnă, zile onomastice sau naştere. Când Maria împlineşte 15 ani, de voie, de nevoie se duce să-şi întâlnească părinţii, la Milano – acum împliniţi cu de toate, dar înstrăinaţi total de familie – unde are ocazia să-i „înfrunte” deschis: „Mi-ați ignorat chemările, mi-ați înăbușit bucuriile și mi-ați oprit dreptul la fericire…”. Indiferent ce atenţii i-au acordat părinţii, acolo, o lună, nimic nu mai avea să fie ca înainte, iar Maria este, în continuare, cu bunicii. Romanul, foarte bine conceput, totodată ca un veritabil scenariu de film, inspirat dintr-o poveste reală, trage un semnal de alarmă asupra abandonului familial, cazul nefiind, din păcate, unul singular la noi.