Concluzii şi discuţii diplomatice la USV

În preambulul unor manifestări de profil care vor marca împlinirea, anul acesta, a 75 de ani de la Rapturile teritoriale din vara anului 1940, în speţă nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi Basarabia de către U.R.S.S. prin aplicarea odiosului Pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, la Universitatea „Ştefan cel Mare”-Suceava, în organizarea Catedrei de Istorie-Relaţii Internaţionale a avut loc, săptămâna trecută, o conferinţă dedicată evenimentelor tragice din anii 1940-1944 şi consecinţele lor reflectate asupra României de azi, invitaţi fiind doi foşti iluştri reprezentanţi ai corpului diplomatic român, ambasadorii Ion Anghel şi George Băloi, de la Asociaţia Română pentru Politică Externă (A.R.P.E.) şi profesor universitar doctor Mihai Iacobescu, moderatorul manifestării fiind prodecanul Facultăţii de Istorie, conf. univ. dr. Florin Pintescu.

Advertisements

„Ocuparea Basarabiei în vara anului 1940, de către invadatorii sovietici, a fost o preocupare pentru mine, în calitate de jurist, cu 65 de ani vechime, din care 40 de ani m-am ocupat cu tehnica redactării actelor în Parlamentul României. Eram copil, atunci, în 1940 şi am „înregistrat” acele evenimente, iar mai târziu am citit documentele acelei perioade legate de momentul cedării Basarabiei, aflate în Arhivele MAE Român. Pe atunci eram în Comisia Mixtă de Frontieră Româno-Sovietică. Aceste documente cuprind rapoarte întocmite de către autorităţile româneşti de peste Prut, către gen. Sănătescu, despre modificarea frontierei de stat, despre prizonieri, despre retragerea administraţiei româneşti, etc., rapoarte trimise direct mareşalului Ion Antonescu, deci tot ce au făcut ruşii în urmă cu 75 de ani. Tratatele dintre state sunt făcute de cei mari, pe socoteala celor mici.”-a spus celor prezenţi Ion Anghel, care a explicat şi cum s-a ajuns la punerea în practică a nefastului Pact Ribbentrop-Molotov: „România Întregită în noile fruntarii, dobândite în urma Marelui Război (1914-1918) a dus o politică externă de menţinere a rezultatelor Conferinţei de Pace de la Paris-Versailles. Ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, de două ori preşedintele Adunării Generale a Ligii Naţiunilor de la Geneva a încheiat alianţe cu Polonia, Cehoslovacia, Serbia şi Grecia. În 1938 a venit o Nouă Ordine Mondială în Europa, prin care U.R.S.S-ul dorea rotunjirea frontierelor sale, iar Germania era prea puţin interesată de partea de SE a continentului, vizând cu precădere Polonia şi Ţările Baltice, astfel că ruşii au un motiv temeinic expansionist. În 1941, când România a intrat într-un război de eliberare a propriul său teritoriu, va atrage răzbunarea ruşilor, România fiind ocupată şi controlată de sovietici până în 1958. Ruşii nu se aşteptau ca nemţii să-i atace pe nepregătite în 1941. Relaţia Stalin-Hitler consfinţită prin Pactul Ribbentrop-Molotov, era percepută ca una veşnică.” Tot de la diplomatul de carieră Ion Anghel, studenţii de la Relaţii Internaţionale, au mai aflat că după 1990, Pactul Ribbentrop-Molotov a fost dezavuat ca fiind opera unor briganzi şi criminal din punct de vedere al Dreptului Internaţional. El nu a fost desfiinţat în negocierile purtate între România, Federaţia Rusă şi Ucraina, după 1991-disoluţia U.R.S.S.-ului, de maniera în care s-a ajuns la o situaţie ridicolă că frontiera de Est a Uniunii Europene este şi acum cea trasată pe linia Pactului Ribbentrop-Molotov. Această situaţie, asemănătoare celei din 1940, n-a fost gestionată corespunzător în negocierile cu Ucraina, deoarece, în anii 1997, România se grăbea să intre în structurile Euro-Atlantice şi deci a acceptat frontierele de stat pe cea veche cu URSS-ului, a explicat diplomatul, care a mai atras atenţia asupra faptului că în 1987-1988, deci când Gorbaciov pregătea disoluţia URSS-ului, avioanele sovietice patrulau spaţiul aerian al Mării Negre, deasupra Platoului Continental, fără nici o jenă. Cu toate acestea, aflăm de la fostul ambasador: „Ucraina este mai agresivă decât Federaţia Rusă. Ruşii erau mai generoşi decât ucrainenii, tinzând să ne nea un mod de repartiţie echitabilă a Platoului Continental al Mării Negre, a braţului Chilia şi câteva insule. Ori dacă aceşti ucraineni ne-au luat din teritoriul naţional, oare este just ca eu să devin părtaş şi să fac pledoarie şi să salvez pe „hoţul” care ne-a furat? Guvernul României trebuie să aibă o atitudine mai înţeleaptă şi să cuantifice cât ne angajăm în disputa dintre Federaţia Rusă şi Estul separatist al Ucrainei.” Coautor al cărţii „Diplomaţia UE”, Ion Anghel a vorbit şi despre importanţa diplomaţiei româneşti în contextul actual spre a evita escaladarea conflictelor zonale, de a oferi soluţii despre pace şi cooperare. „Cetăţenia UE nu anulează cetăţenia naţională, ci completează nişte drepturi fundamentale ale cetăţenilor români plecaţi în spaţiul UE.”-a mai spus ambasadorul, adăugând că: „În dialogul dintre Statele Unite şi Federaţia Rusă, via NATO, nouă nu ne cer nici un punct de vedere.”Celălalt diplomat, George Băloi, secretarul A.R.P.E., a vorbit despre tendinţa de globalizare şi despre lipsa sentimentului naţional la tinerii plecaţi în străinătate, faţă de aceştia, „trebuind să fim corecţi.” Excelenţa sa a atras atenţia asupra pericolului mediatic privind conflictul din Estul separatist al Ucrainei care se răsfrânge negativ asupra cititorului, panicându-l. „De pildă un oficial ONU a spus că se conturează izbucnirea Celui De-Al Treilea Război Mondial, jocuri care prind la mass-media.” Prof. univ. dr. Mihai Iacobescu a spus studenţilor săi, actuali şi foşti, câţiva prezenţi la dezbatere: „Trăim şi ne frământăm la periferia vârtejului de tratate şi discuţiile antevorbitorilor mei îmi ridică mai multe semne de întrebare, decât răspunsuri. Mă întreb: când mai rezolvăm, după un veac, ceea generaţia de la 1918 a rezolvat? Mă întreb acum ce rost a mai avut Cel De-Al Doilea Război Mondial, dacă Occidentul acesta, o lume lipsită de demnitate, a ajutat U.R.S.S.-ul, pe acest diavol de Stalin, cel mai mare criminal. Apusul a pierdut Pacea de la Paris (1947) deoarece i-a admis lui Stalin să stăpânească în continuare toate teritoriile din Pactul Ribbentrop-Molotov, plus dreptul de veto al U.R.S.S. la ONU. Este un contrast izbitor între victimele lagărelor naziste şi cele din gulagul stalinist. Istoricul francez Jacques de Launay în „Istoria Cominternului” dă cifra de 100 milioane de morţi pe timp de pace, din ordinul lui Stalin. Uniunea Europeană, deocamdată o consider cu mult mai păgubitoare faţă de U.R.S.S., deoarece a închis peste 500 de şcoli din mediul rural, a făcut ca medicii să plece în străinătate, să-ţi ia inteligenţa românească şi atunci, mă întreb: cum putem vorbi de trezirea conştiinţei naţionale, când 15-20.000 de ha., adică 25% din suprafaţa ţării este luată de străini, iar regretatul Ghiţă Prisăcaru a spus că faţă de ce cedăm UE şi ni se dă înapoi este o inechitate. Ni s-a spus: intraţi în UE, nici nu se discută, dar frontierele nu se modifică. Aş vrea să vă vorbesc despre cum a fost creat acest anapoda stat ucrainean. La 1918, ei au numit Basarabia şi au vrut s-o facă gubernie ucraineană şi atunci, foştii noştri inamici, austriecii şi germanii le-au zis: staţi, că e teritoriu românesc. Constantin Stere, diplomat basarabean, merge la kaiserul Wilhelm al II-lea şi îi atrage atenţia că dacă acceptă provocările ucrainene, ruşii vor veni tăvălug peste nemţi”. În concluzie, din discuţiile purtate de cei doi ambasadori şi de prof univ.dr. Mihai Iacobescu, am desprins concluzia că românii trebuie să deschidă ochii bine asupra a ceea ce se întâmplă dincolo de frontierele de stat ale României şi că nu tot ce zboară în mass-media cu referire la conflictul din Estul separatist al Ucrainei, se şi mănâncă, informaţia trebuind filtrată mai întâi.

Te-ar mai putea interesa...