A mai plecat dintre noi un artist pe drumul veşniciei…

A mai plecat un artist dintre noi. Este vorba de Dragoş Olaş din Vama care s-a hotărât la 90 de ani să i se alăture soţiei sale, Zahara, trecută şi ea la cele veşnice mai cu ceva timp în urmă. Din spusele fiului lor, Doru Olaş-Ghiocel, la rândul său arhitect şi caricaturist (o familie de iubitori, practicanţi şi păstrători de artă), Dragoş şi Zahara („Mareşalul” cum i s-ar fi spus Zaharei) s-au iubit şi au îmbinat arta pedagogiei a doamnei „dăscăliţe” (a educat multe generaţii de copii) cu celelalte pasiuni ale soţului.

Silvicultor de meserie, fost şef de pază la punctul PSI Vama, Dragoş Olaş a iubit lemnul şi a învăţat să-l modeleze.

Dar nu numai atât. După cum ne-a mai spus Doru, fiul său, „a sculptat de când se ştie”. Are o casă-muzeu chiar în Vama, unde sunt expuse aproximativ 300 de lucrări personale atât de pictură cât şi de sculptură. (Apropo de acest aspect, domnul Dragoş a rămas cu două dorinţe neîmplinite). Un sponsor pentru întreţinerea muzeului, imobilul nefiind al său, şi faptul că instituţia Căminului Cultural din localitate nu poartă numele soţiei sale, Zahara, care a investit suflet şi timp pentru întreţinerea culturii în zonă). De asemenea, regretatul Dragoş Olaş (ajutat şi de nişte „meseriaşi”) i-a pictat pe toţi primarii care au condus localitatea Vama din perioada interbelică şi până astăzi. A sculptat un monument în piatră înalt de 5 metri, lucrare care se află în faţa primăriei din comună. A realizat icoana prăznicară în mozaic la Biserica „Sf. Nicolae”, a sculptat Troiţa din faţa Grădiniţei, toate în Vama, şi a mai realizat una tocmai la Voluntari. De menţionat este şi că a primit titlul de Cetăţean de onoare al comunei Vama (ca şi soţia Zahara, şi fiul Doru, de altfel), iar lucrările sale fac parte din mai multe colecţii particulare din ţară şi străinătate. Ce se mai poate spune despre Dragoş Olaş? A trăit o viaţă plină de evenimente artistice. Având ca hobby cântatul la acordeon, iar soţia sa dansul, au fost protagoniştii mai multor spectacole folclorice. De asemenea, bătrânul Olaş a fost protagonistul unui documentar în regia lui Dan Nuţu şi a participat împreună cu soţia la o reprezentaţie de teatru în cadrul „Cântării României”, scăpându-le primul loc… printre degete. La ultima expoziţie vernisată (acum vreo două luni, la Gura Humorului, unde a expus aproximativ 65 de lucrări), consiliera Muzeului Obiceiurilor Populare din amintitul oraş, Vera Romaniuc, a apreciat că Dragoş Olaş, prin lucrările sale, „se apropie” de Ion Irimescu prin modul de stilizare, şi de Lovendal prin modul în care a reuşit să realizeze în lemn chipurile de ţărani…Dumnezeu să-l odihnească pe Dragoş Olaş alături de iubirea sa de-o viaţă, Zahara.