O Istorie a Marilor Descoperiri Geografice (VIII)

“Se poate aprecia calitatea unui om dupa cantitatea de singuratate pe care o poate suporta”-Friedrich Wilhelm Nietzsche

“Fiinta spirituala se vrea Destin, iar Destinul se vrea devenire, iar Devenirea se vrea Implinire, iar Implinirea se vrea Adevar si vai, Adevarul se vrea in Cunoastere, pe cand el este intocmai Necunoastere”-Sorin Cerin

“Orice Adevar Absolut chiar daca fata de un anumit Reper devine Unic el este Relativ fata de alte Repere”– (idem)

Drumul spre Indii-cautari, idei si impliniri (I)

Intr-una din zilele insorite de april, mergand agale prin orasul astenic de primavara, vad o multime pestrita facand cerc curios in jurul unor oameni ciudati noua si care cantau o muzica venita din inaltimile Anzilor Cordilieri, dand o aroma culturala unui oras non-cultural si predispus catre barfe politico-electorale provinciale cu iz de Caragiale.

Atras fara indoiala de priveliste, instinctul de conservare ca istoric mi-a spus clar: sunt amerindieni si, imediat, am deschis o poarta a timpului spre a ma teleporta la Lisabona, acolo unde v-am lasat sa asteptati infrigurati primul examen al lui messir Cristofor Columb, nu inainte de a-l ruga pe un cameraman amator sa-mi trimita cateva fotografii cu ei spre a le lipi in albumul Historia Universalis. Sa mergem!

V-am lasat saptamana trecuta sa asteptati cu sufletele la gura ce se va intampla cu messir Cristoforo, expunandu-si proiectul ambitios in fata regelui Joao al II-lea, la 1484, in maretul palat regal de la Lisabona, acolo unde s-a intrunit o pompoasa comisie academica de mari invatati ai vremii.

Incepea un adevarat calvar, pe care Columb il va invinge in cele din urma printr-o intreprindere unica, aproape sisifica: Un nou drum spre ravnitele Indii! Desigur, regele parea incantat de proiect si l-a inaintat mai departe, spre examinare, Consiliului de Matematicieni sau celebrul Junta dos Mathematicos, autoritatea suprema care avea sarcina speciala de a studia vastele proiecte de calatorii transatlantice. Stim bine ca Terra era o necunoscuta partiala pentru mintile luminate ale acelor vremi, la fel precum spatiul cosmic este o necunoscuta azi pentru specialistii NASA. Ce se afla dincolo de Oceanul nemarginit? Nimeni nu putea garanta. Ori iata ca, dintr-o data, un om foarte ambitios se ofera sa dezlege marea enigma. Intruniti sub presedintia marelui arhiepiscop de Ceuta, Diego Ortis de Vilhegas, alaturi de cateva dintre somitatile vremii, printre care as aminti pe savantul evreu Rodrigo, cel care ameliorase greselile astrolabului sau sextantul vremii, Jose Vizinho, magistru in astronomie nautica si altii, academica comisie l-a sfatuit pe suveranul portughez sa respinga din start, ca nefondat, proiectul lui messir Cristoforo. Care era principala motivatie? V-am spus in prelegerea precedenta de calculele facute de indraznetul genovez, modificand datele de pe planiglobul lui Toscanelli. Ei bine, trebuie sa spunem ca distinsa comisie in fata careia se afla, desi nu cunostea distantele reale, intuise cel putin exagerarile lui Columb.

Daca, intr-adevar, distanta dintre coasta vestica a Portugaliei si Insula Ceylon, un adevarat centru al comertului indian ravnit de competitoarele vremii, era de 90 grade longitudine estica, respectiv, spre Vest, in longitudine distanta se dubla si ajungea la 270 grade! Cronicarul Joao de Barros in cartea sa Decadas da Asia, surprinde plastic neincrederea somitatilor care analizau solutia lui Columb gasind-o imposibila de indeplinit pentru a gasi drumul spre Insula Cipangu (Japonia) peste oceanul apusean.

Sa fi fost aceasta neincredere doar singura dilema a Consiliului de Matematicieni sau se ascundea si indispozitia regelui portughez de a face cheltuieli pentru o expeditie de a carei reusita nu era suta la suta convins? Ciudat este faptul ca in 1486, Joao al II-lea aproba totusi o alta incercare transoceanica spre Apus, peste Atlantic, cinste care ii revine flamandului Ferdinand van Olmen, botezat de portughezi Fernao Dulmo. Flamandul intuia existenta unui continent, pe care il definea drept Insula celor Sapte Cetati. El s-a angajat in fata suveranului portughez sa-si autofinanteze aventura, dar nu este exclus sa fi fost ajutat si de Afonso Estreito Funchal, unul dintre cei mai bogati colonisti din Madeira. Din pacate, expeditia nu a avut sorti de izbanda si echipajul pieri in apele necunoscute ale Atanticului, in primavara anului urmator, intr-o zodie nenorocoasa, dupa cum aprecia cronicarul. Curtea portugheza s-a descurajat sa mai initieze proiecte “marete” transoceanice si se gandea cum sa-si pastreze imperiul colonial, aflat pe alocuri in declin. Dar, spre Rasarit, astrele pareau sa-i surada lui messir Cristoforo, la Curtea Andaluziei, in insorita Hispanie, unde il vom urma curand.

Pandit de primejdii ascunse si nabanuite, urmarit se pare de creditori, Cristofor Columb este nevoit sa paraseasca definitiv tara care l-a adoptat, Portugalia, si sa se stramute intr-un alt exil, la sora mai mare a acesteia, Spania. Esecurile nu se terminasera pentru Columb, cand acesta primi o noua lovitura, prin moartea sotiei sale iubite Filipa Perestrello e Moniz, iar singura lui bucurie, ramanea fiul sau Diego, pe care-l luase in Spania si unde ajunge pe la mijlocul anului 1485, la Palos. Si, cum gandirea Evului Mediu se concentra pe relatia omului cu Dumnezeu, cei doi Columb, tatal si fiul se stabilira pentru o vreme in apropiere de Palos, in manastirea fortificata fransciscana La Rabida, unde gasira un protector in persoana episcopului Fray Antonio de Marchena, custode de Sevilla, recunoscut in epoca pentru preocuparile sale de astronomie. Desigur, inainte de a-l urmari pe Columb in Spania, cade-se sa vorbim de situatia speciala a Peninsulei Iberice in perioada de care ne ocupam in disertatia noastra.

Intre secololele II-I i.Hr. teritoriul de azi al Spaniei, asa cum il cunoastem cu totii, a fost incorporat Imperiului Roman sub titulatura oficiala de Hispania, pentru ca, dupa dispersarea romanitatii sub loviturile barbare, ea sa fie cucerita de triburile germanice ale suevilor, apoi ale vizigotilor. Marea expansiune politico-culturala araba se rasfrange si asupra vechii Hispanii, pe care o ocupa intre 711-718. Arabii vor pune initial bazele unui emirat, care devine din 929 califat independent cu resedinta la Cordoba. Din Asturia, singura provincie crestina neocupata de arabi, porneste in veacul al VIII-lea al Erei Crestine, o miscare de recucerire a teritoriilor ocupate de arabi, numita generic Reconquista sau Recucerire. Pe teritoriile recucerite se nasc, treptat, noi regate crestine iberice care vor continua lupta in paralel. Acestea sunt: Leon, Castillia, Aragon, Navarra si mica Portugalie, ultima evoluand separat, ca stat, asa cum am remarcat deja. Momentul de cotitura al Reconquistei hispanice il va constitui, fara indoiala, unirea Aragonului cu Castilia, prin parafrarea unei casatorii, la 1479, intre Ferdinand de Aragon si Isabella de Castillia. Astfel, ia nastere, pe harta Europei Crestine, un nou regat: Regatul Spaniei, care va continua, sub egida celor doi suverani augusti, lupta de recucerire a teritoriilor hispanice. Punctul culminat al Reconquistei il va constitui anul de gratie 1492, cand ultimul teritoriu spaniol, orasul fortificat Granada va fi redat crestinilor iberici si, implicit posesiunile arabe hispanice, de apus, redevin crestine si europene. Intr-un asemenea moment de varf al Reconquistei, Cristofor Columb se stabileste in Spania, partial cucerita.

Ori, tocmai destinul lui Cristofor Columb se leaga de cucerirea Spaniei, de modelarea acesteia ca regat, de omul din el pe care regalitatea maiestatilor lor catolice il va percepe dandu-i un nume de glorie sub Soare. Fray Antonio de Marchena, la manastirea caruia gazduise, l-a pus in legatura cu vestitul Henric de Guzman, duce de Medinasidonia, cu trecere la coroana spaniola, insa anumite complicatii la curte, l-au scutit din pacate pe Columb de sprijinul preaputernicului nobil de sorginte veche. Dar, adevaratii prieteni ii cunosti cand te astepti cel mai putin si astfel, messir Cristoforo l-a gasit pe un alt mare protector in persoana lui Don Luis de la Cerda, duce de Medinaceli, care rapid s-a aratat dispus sa sustina proiectul lui Columb prin toate mijloacele necesare organizarii unei expeditii in Cipangu, drept care, nobilul nostru ceru aprobarea Curtii. Columb trebuia prezentat deindata, iar maiestatile lor au nevoie de un asemenea vizionar spre a-si mentine proprietatile cucerite si a le extinde peste mari.

Ca urmare, in prima zi a lunii mai a anului de gratie 1486, Columb este primit in mod solemn, pentru intaia oara, la Alcazarul de Cordoba, in fata augustei regine Isabella care auzise de ambitioasele proiecte ale genovezului nostru si parea de-a dreptul cucerita de planurile sale, doar ca fondurile folosite in sustinerea operatiunilor militare presupuse de Reconquista o impiedicau sa dea, temporar, unda verde proiectului unei calatorii transoceanice spre Vest. Dar, chiar daca proiectul o atrage ca un magnet pe augusta si preacatolica Isabella, sunt destui sceptici savanti in spate care trebuie sa dea un verdict asemanator Consiliului Matematicienilor din Lisboa. Si, astfel, se intruneste o comisie de analiza prezidata de magistrul Hernando de Talavera, confesorul reginei si viitorul arhiepiscop de Granada, mai intai la Cordoba, apoi la Salamanca, unde functiona de ceva timp si o celebra Universitate. Tot acest periplu academic este minunat surprins in celebra capodopera cinematografica Cucerirea Paradisului, din 1992, avandu-l ca protagonist principal pe nu mai putin celebrul si marele Gerard Depardieu, mai nou un prieten al cineastilor romani. Sic!

Ati observat, desigur, ca toate proiectele nautice erau minutios analizate si dezbatute in plen de catre reprezentati de marca ai Bisericii Romane locale, deoarece Reconquista lusitano-iberica a beneficiat de un sprijin puternic sustinut de Papalitate, care gasea in spatiul peninsular un cap de pod al apostolatului apusean. Insa, cercetarile stiintifice ale Bisericii sunt ceva mai deschise noilor orientari in teritoriile iberice si asta deoarece cultura iudeo-araba a modelat profund statele din peninsula, nu si in gandirea teologica inchisa tipizata, in corsajele Evului Mediu. Comisia regala intrunita a constientizat riscurile intreprinderii lui Columb, bazandu-se fireste pe scrierile cosmografice si geografice notorii ale epocii in cauza. Proiectul genovezului nostru indraznet, a fost doar amanat, nu respins si nici aprobat. Din nou dezamagit, traind de pe urma subsidiilor din partea coroanei hispanice, el se va stabili la Malaga, in 1487, un oras proaspat cucerit de la mauri. Probabil disperat, Columb incearca sa reinoiasca legaturile cu Portugalia si a propus din nou, un an mai tarziu, aceluiasi rege Joao al II-lea proiectul sau prea ambitios pentru epoca sa. Se prezenta in audienta in luna decembrie, dar, deja era prea tarziu caci, marele Bartolomeo Dias descoperise Capul Bunei Sperante si, Drumul spre Indii, iar o cale spre Apus nu mai prezenta deloc interes. Infrant de neputinta de a-i face pe semenii sai sa creada intr-o mareata realizare transoceanica, genovezul nostru se intoarce in Spania si incepe din nou studiul neintrerupt, aproape sisific. Sunt citite, studiate si aprofundate opere contemporane de marca, precum Historia rerum ubique gestarum, a lui Aeneas Sylvius Piccolomini, alias Papa Pius al II. La randul sau Columb le completeaza si le adnoteaza cu noi observatii proprii. Era si el un om al Renasterii sau pregatea Renasterea Europei spre Lumi Noi? Ajunge un om celebru si doi cronicari ai timpului, Las Casas, in Historia de las Indias si Hernando Colon prin cunoscuta lucrare Storie della vita e dei fatti di Cristoforo Colombo, pomenesc de inca o respingere a proiectului sau de catre Curtea Regala la 1490, dand si motivele impuse: o calatorie in Asia ar dura trei ani, oceanul apusean este infinit si in mod cert destul de nepotrivit pentru navigatie, in fine, daca va ajunge la antipozi, Columb nu se va mai putea intoarce si, naivitatea concluziei poate fi cu usurinta desprinsa dintr-un citat pe care vi-l redau:

“Chiar daca Pamantul ar fi rotund si senor Colon (titulatura spaniola a numelui si rangului sau, N.A.) ar putea sa alunece pe glob in jos, cum va putea urca el inapoi ca sa revina in Spania?”

Fireste, raspunsul l-a dezamagit din nou pe senor Colon, dar nu l-a descurajat, deoarece maiestatile lor catolice nu se pronuntasera definitiv, deci, mai avea o sansa! Aceasta avea sa-i surada foarte curand, cand, incercand din nou sa ia drumul pios al credintei, se reintoarse in vara anului 1491 sa viziteze linistea manastirii La Rabida. Aici il intalni pe priorul Fray Huan Perez care in urma expunerii grandiosului proiect de catre messir Columb a manifestat o simpatie deosebita, decis fiind sa-l sustina. Si astfel, prin Huan Perez, un om retras al lui Dumnezeu, poate precum Daniil Sihastrul, Columb a facut cunostinta cu doi oameni minunati, navigatori si piloti incercati, care-i vor schimba destinul: Martin Alonso Pinzon si fratele sau, ambii din Palos. Primul isi faurise un plan la fel de indraznet de a strabate Oceanul Intunecat spre Cipangu! Ce vor face cei doi frati de cruce? Ii vom urmari in episodul urmator, numai pe Historia Universalis, dandu-va un ragaz binemeritat pana saptamana cealalta.

(Va urma)