La inaltime, in Caucaz
” Acest interviu poate fi preluat numai cu acordul scris al autorului, dat in exclusivitate pentru cotidianul Crai nou la 18 ianuarie 2010, Adrian Popovici, Copyrights. Va multumim pentru intelegere!”
M-am intrebat adesea, daca pot gasi un OM care sa sfideze „necunoscutul” din noi, la fel precum isi imagina marele „necunoscut” Jules Verne in peregrinarile sale numite azi tendentios „romane SF”, desi, ma indoiesc ca marele Jules stia de „erezia” SF, atat de la moda azi…
Domnule Ovidiu Jelea, spuneti-ne in mare despre activitatea dvs….
Am intrat pentru prima data intr-o sala de karate la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, in urma cu 10 ani. In trei ani am obtinut centura neagra, dupa inca trei am castigat prima medalie de aur la Campionatul National de Karate.
A fost primul dintr-o serie de sucese, multiplul Campion National antrenandu-ma acum alaturi de cei mai buni sportivi din Romania, la Clubul Dinamo Bucuresti.
Dupa ce m-am mutat in Bucuresti am deschis, la Palatul National al Copiilor, propriul club sportiv, numit “SAGITARIUS”, cu doua ramuri, una de Tae-Bo pentru adulti si una de Karate pentru Copii. Cu sportivii acestui club, am in fiecare an in judetul natal, in statiunea Rarau, pentru doua stagii de pregatire care cuprind, pe langa atrenamentele specifice, initiere in alpinism, escalada pe stanca si zboruri cu parapanta.
Anul trecut, Clubul Sportiv Sagitarius i-a adus antrenorului-campion primele satisfactii ca mentor. La prima participare la un concurs- Campionatul National de la Constanta, cei noua copii pregatiti de Ovidiu, care fac parte din ceea ce el numeste “Sagitarius Performance Team” au castigat cinci medalii de aur, doua de argint si sase de bronz, la ambele probe ale disciplinei Karate : Kata si Kumite.
Dar provocarile care definesc viata lui Ovidiu nu se limiteaza doar la sportul de performanta. El a demarat, in anul 2009, un amplu proiect de alpinism, intitulat “Sapte Magnifici”, care presupune cucerirea a sapte varfuri montane : Mont Blanc, Elbrus, Mc Kinley, Nuptse, Lhotse, Everest si K2.
Anul trecut, Ovidiu a cucerit varful Mont Blanc (4.810m), in urma unei ascensiuni de iarna, care este considerata mult mai dificila decat una de vara. El a ales aceasta varianta, pentru a se pregati pentru muntii extrem de greu de escaladat din Himalaya, care fac parte din proiectul lui. Echipa pe care a condus-o a fost formata din Rata Cristian si Nicoleta Luca.
Anul acesta, pe 10 ianuarie, deci tot intr-o ascensiune de iarna, Ovidiu a ajuns pe al doilea Magnific din cei sapte : varful Elbrus (5642m) din muntii Caucaz. Nu a fost insa o ascensiune obisnuita. Ovidiu a planificat o expeditie prin 15 tari din Europa, care a atins Cercul Polar de Nord si care a avut ca destinatie finala Caucazul. Traseul a fost :Bucuresti-Viena-Graz-Salzburg-Munchen-Stutgard-Strasbourg-Luxembourg-Bruxelles-Rotterdam-Amsterdam-Hamburg-Coppenhaga-Oslo-Stockholm-Rovaniemi-Helsinki-Sankt Petersburg-Moscova-Elbrus-Odessa-Suceava. Echipa a fost formata din Cristian Rata din Suceava, alaturi de care Ovidiu a escaladat Elbrusul, Daniela Popa, arhitect din Bucuresti si Dana Vlascianu, fotomodel. Expeditia in sine a a fost o adevarata aventura, cei patru folosind in cea mai mare parte echipametul montan pentru a pregati hrana si a dormi. Singurele zile in care au au apelat la cazare au fost cele cinci in care baietii au escaladat Elbrusul iar fetele i-au asteptat in statiunea Azau din Rusia.
Cum a fost ascensiunea „temutului” Caucaz? Spuneti-ne in cateva cuvinte experientele dvs….
Nici ascensiunea muntelui nu a fost lipsita de peripetii, la intoarcere, chiar inainte de a ajunge la ultima tabara, Rata Cristian a cazut intr-o crevasa dar evenimentul s-a finalizat cu bine, cei doi fiind legati intre ei cu o coarda de alpinism.
Legat de aceasta expeditie, Ovidiu ne-a spus: Timp de o luna, am parcurs 12 000 km. Patru oameni intr-o masina de 20 de ani. Scuze, nu masina ci legenda. Am dormit la cort in paduri si am mancat conserve incalzite la primus in zapada. Asta poate suna dur, dar a fost o parte in aceasta expeditie care ne va face pe toti sa devenim nostalgici de fiecare data cand deschidem un pateu. Am surprins atmosfera de sarbatori cu luminile si veselia tarior din Europa de Vest, cu magia linistitoare a celor din Nord si grandoarea Rusiei. Craciunul calendaristic ne-a prins la Amsterdam, iar Revelionul la Sankt Petersburg dar in realitate, pentru fieare dintre noi a fost un Craciun si un Revelion in fiecare din cele 30 de zile ale expeditiei. De fiecare data altul. Nu apucam sa fim vrajiti de atmosfera dintr-un loc, pentru ca alte lumini si alta muzica ne invadau simturile. Am atins Cercul Polar in oraselul Rovaniemi, sediul oficial al lui Mos Craciun, si am calatorit cu gandul pe urmele exploratorilor care au ajuns prima data la Polul Nord cand am urcat la bordul navei Fram din muzeul din Oslo. Am facut o incursiune tehnologica in trecut si am vazut replica legendei in care am calatorit expusa la fascinantul muzeu BMW din Munchen. Am gustat din dulciurile Sacher si am completat meniul de conserve la restaurantul Grinzig din Viena, am sarbatorit cu vin Chardonay in Salzburg si am incheiat toastand cu votca alaturi de echipa Salvamontului din Caucaz. Apoi a urmat Elbrusul, rece, brutal, maiestuos, magnific. Fiecare secunda din aceste treizeci de zile a fost noua.Cred ca asta este esenta aventurii.
Ce pregatiri necesita, din punct de vedere logistic o asemenea aventura…
“E vorba de multa documentare si pregatire, dar anul acesta pot spune ca au fost doua victorii, una obtinuta atunci cand ne-am intors cu bine din expeditie si prima, care pentru mine este la fel de importanta si pe care am obtinut-o la Bucuresti, inainte de plecare si care a constat in formarea echipei.
De data aceasta nu am fost singur, iar acest lucru a contribuit fantastic la succesul expeditiei. Am avut alaturi cei mai puternici parteneri pe fiecare segment. BMW Automobile Bavaria- reprezentant Ruxandra Gurarosie – a pregatit legenda pentru expeditie. Bridgestone Romania-reprezentant Alin Vincze – a incaltat legenda cu anvelopele care au facut fata cu brio celor mai grele conditii de iarna, inclusiv drumurilor bombardate din Estul Europei. Nikon – reprezentant Vera Ularu- ne-a pus la dispozitie cel mai performant echipament foto, care a permis realizarea fotografiilor ce vor sta la baza expozitiilor organizate dupa expeditie. Magazinul Himalaya -reprezentat de exploratorul David Neacsu – a pus la dispozitie echipamentul de alpinism fara de care ascensiunea ar fi fost imposibila. Mandy Company – reprezentant Anamaria Velicu – ne-a hranit timp de treizeci de zile, consevele lor fiind si moneda de plata a spagii pentru militia rusa in ultimele zile. Redis Nutritie – reprezentant Cristian Dulgheru, partener de la inceput al proiectului, a pus la dispozitie suplimentele nutritive care au stat la baza pregatirii de expeditie si principalul furnizor de energie in ascensiune. Regata Print-reprezentant Bogdan Ciurdia- a asigurat suportul publictar al expeditiei. Roof Rack Land – reprezentant Cristian Gheorghiu – a echipat masina cu sistemul de portbagaj suplimentar. Palatul National al Copiilor Bucuresti -reprezentanti Radu Anghel Vasilescu si Tita Vasile – pun la dispozitie logistica si spatiul necesar organizarii expozitilor foto si conferintelor de dupa expeditie. Colantare!
Aceasta este echipa mea,o echipa destinata succesului. Iar aceasta victorie este a intregii echipe.”
-Ce alte „incursiuni” pregatiti in viitorul apropiat?
“Cred ca trebuie sa explic felul in care gandesc aceste expeditii. Iau globul pamantesc, o cafea si o carioca. Fac un punct pe glob acolo unde sunt si altul unde vreau sa merg. Daca destinatia este in vest, excursia va porni spre est. Cea mai rapida cale si cea mai usoara sunt excluse. Avionul este exclus. Aventura si explorarea de locuri in care nu am fost sunt criteriile esentiale.
Urmeaza, conform proiectului, Mc Kinley, in Alaska. Ca de fiecare data, o voi lua pe cealalta parte. Voi traversa Europa cu legenda, apoi o voi imbarca pe un bac pentru a traversa Atlanticul, voi strabate de la est la nord vest America, apoi voi goni pe nesfarsitele intinderi albe ale autostrazii din Alaska spre Mc Kinley. Pentru ca avionul este exclus, voi trage timp de o saptamana o sanie cu echipament prin salbaticia padurilor din Alaska spre poalele muntelui Mc Kinley, pe care il voi escalada iarna. Va fi o premiera romaneasca, Mc Kinley fiind unul din cei mai dificili munti de escaladat pe timp de iarna. Cele mai scazute temperaturi, cele mai mari diferente de temperatura, cea mai instabila vreme, cea mai lunga distanta de urcat de la baza pana la varf, mai mare ca a Everestului (5500m fata de 3700m). Voi pleca pe 28 noiembrie 2010 iar pe 1 februarie 2011 voi fi in fata globului pamantesc cu o cafea intr-o mana si o carioca in cealalta.”
Ce inseamna pentru dvs. asemenea incercari in „necunoscut?
“Am crescut cu Jules Verne, Fram, Colt Alb, Tom Sawer, povestile lui Nansen si ale altora. Am inceput sa visez si se pare ca nu m-am putut opri la timp. Acum, nici nu ma pot opri, nici nu mai vreau. Visez si cand ma spal pe dinti.”
Ovidiu are un web-site personal : www.borntoexplore.ro, unde pot fi gasite cele doua pasiuni ale lui : sportul si expeditiile. Dar din pagina principala se poate intra, in afara de Clubul Sagitarius si Proiectul “7 Magnifici” si spre o pagina intitulata “Vagabond”. L-am inrebat despre ce e vorba.
“Clubul Sportiv Sagitarius” si “7 Magnifici” sunt doua proiecte deja demarate, care merg brici si care sunt destinate sa ma faca sa ma simt multumit.
“Vagabond” este pentru ceilalti. E un personaj de basm care va cuceri lumea. Si care tocmai s-a nascut!
