Inceputurile Crestinismului in Tarile Nordice

Convertirea vikingilor

Advertisements

IN COMPARATIE CU restul lumii europene, patrunderea crestinismului in Scandinavia s-a produs mult mai tarziu si cu multe riscuri pentru misionarii care se avantau intr-acolo. Nordul se dovedea a fi ostil oricarei activitati, fie chiar misionara, pentru Europa Evului Mediu Timpuriu.

Din indepartatul Nord, invadatorii scandinavi (cunoscuti si sub numele de vikingi, probabil derivand din norvegianul vik – locuitor al fiordurilor) coborau si semanau teroarea prin expeditiile lor violente pe mare si uscat, incursiuni speculate de istoriografia conventionala a Evului Mediu. Cu toate acestea, cineva si-a asumat riscul de a le predica Evanghelia. In 717 d.H., Willibrord, impreuna cu un grup de calugari, va predica Cuvantul in Peninsula Iutlanda (Danemarca de azi), danezii fiind primul popor din spatiul scandinav care va intra in contact cu crestinismul, fara a-l adopta insa.

Anskar, un calugar din Picardia (provincie din Franta de astazi), ajunge in Suedia pe la 830. Regele Bjiorn da misionarilor permisiunea sa construiasca o biserica si sa predice in aceasta tara, insa doar cativa dintre localnici au fost convertiti. Anskar va deveni confidentul regelui. Dupa moartea acestuia, survenita in 865, activitatile misionare se pierd din nou in tumultul invaziilor vikinge, pentru o perioada de aproape un secol si jumatate (865-1000).

Cu toate acestea, Scandinavia era pregatita pentru convertire gratie unor regi care au primit botezul. In timpul domniei lui Knut cel Mare (1018-1035), cuceritorul Insulelor Britanice, Danemarca devine in intregime crestina. In Norvegia, crestinismul nu a fost predicat de un calugar, ci de un rege. El a fost educat si convertit la crestinism in Anglia si i-a obligat pe supusii sai sa accepte de buna voie noua credinta, motiv pentru care a fost canonizat ca sfant dupa moarte si a devenit patronul spiritual al Norvegiei. Urmasii sai i-au preluat numele…Figuri misionare in Nord

Sfantul Willibrord (c.658-739) s-a nascut in Northumbria (Anglia de azi) si a fost calugar. Dupa cativa ani de vietuire pe insula lui Iona, a fost trimis initial ca misionar in Frisia sau Tara Frisilor (un teritoriu ce apartine astazi Olandei). Activitatea lui misionara a durat 40 de ani, timp in care i-a convertit pe zeelendezi, zidind o manastire la Utrecht si una la Echternach, in Luxemburg. La randul sau a fost considerat un alt mare apostol al lumii germanice, alaturi de sfantul Beda Venerabilul, Anskar si Bonifaciu.

Sfantul Beda Venerabilul (c.673-735), renumit pentru activitatile sale misionare si pentru vasta sa cultura teologica si enciclopedica, a fost educat intr-o manastire benedictina in Jarrow (Northumbria). A scris peste 40 de carti istorice, stiintifice si teologice. Cea mai importanta scriere a sa ramane Istoria eclesiastica a poporului englez care, prin continut si expunere, este valabila si astazi in ce priveste istoria timpurie a poporului englez. Acest apostolat cultural i-a adus inca din timpul vietii cognomenul de Venerabilul.

Cruciada Nordului

Asadar, in Peninsula Scandinavia si Peninsula Iutlanda (Tara Iutilor), erau dupa anul 1000 trei regate crestine de rit romano-catolic: Danemarca, Suedia si Norvegia, supuse pe linie eclesiastica Sfantului Scaun Apostolic. Dar pe langa aceste tari, existau cateva teritorii pagane, neconvertite inca, aflate totusi in sfera lor de influenta: Finlanda si actualele Tari Baltice.

Din indemnul Papei s-a declansat, in paralel cu cele opt cruciade clasice (1096-1270), “Cruciada Nordului”, o adevarata Reconquista in mantie scandinava, un episod foarte putin aprofundat in istoriografia conventionala. Intre 1155 si 1249, armatele suedeze ii cuceresc pe fini si ii convertesc fortat. Anterior, in Suedia, ultimele ramasite pagane vor fi suprimate de inteleptul rege Severkesc (1130-1155) cu sprijinul calugarilor cistericeni.

Propriu-zis, odata cu botezarea finilor (stramosii finlandezilor) se incheie procesul ireversibil de trecere la crestinism al scandinavilor. Pe la 1190, Papa se gandeste deja la noi planuri expansive spre nord-est. Cruciatii danezi si “Fratii Purtatori de Spada”, un ordin calugaresc militar german fondat de episcopul de Riga, pornesc spre a converti triburile pagane de la Baltica, cucerind si botezand Livonia (Letonia si Estonia de astazi).

Te-ar mai putea interesa...