Două memorii uitate: Samuel Pepys şi Constantin Duca

În cel tranzitoriu veac XVII, un nou gen literar prindea contur pe bătrânul continent şi lua avânt şi dincolo de Canal, pe tărâm englez, unde un oarecare administrator al Marinei Regale, Samuel Pepys (1633-1703) a făcut din „Memorii” un adevărat curent al epocii sale. Arestat pe nedrept cum că ar fi vândut secrete de război veşnicilor inamici continentali francezi, a stat încarcerat în Turnul Londrei şi la scurtă vreme devine preşedintele Societăţii Regale. pepys
În jurnalul său intim, impropriu numit „Memorii” surprinde pas cu pas Londra în vremea Restauraţiei Stuarţilor, cu bune cu rele, Marele Incendiu ori Ciuma.

Advertisements

Multă vreme jurnalul său cifrat a stat în penumbra celor mari, până ce, la 1825, minţile luminate ale Societăţii Regale l-au descifrat, parvenindu-ne nouă. Un contemporan de-al său, domnul Moldovei, Constantin Duca (1693-1695), zis Duculeţ, reuşeşte în scurta sa domnie să joace o carte mare, farseor din firea-i cea grecească fiind. Ajutat de domnul Brâncoveanu să ajungă pe tron moldav, Duca reuşeşte abil să-i îndepărteze din ţară pe Cantemireşti, luându-le scaunul obştesc, ba mai mult nici turcilor să nu se supună, luându-i capul dregătorului însărcinat cu strângerea birurilor, destul de apăsătoare pentru ţară. Trişându-şi amicii şi deopotrivă inamicii, Duca Vodă a ieşit pe uşa din dos a istoriei, lăsându-şi tronul altor domni poate mai capabili.

Te-ar mai putea interesa...