Doi ghinionişti: Amiralul de Coligny şi Ştefan Tomşa

Figura sa nobilă a înconjurat planeta şi a devenit în mod cert un îndrăgit personaj al romanelor franţuzeşti de capă şi spadă, el însuşi fiind cu adevărat Amiral al Franţei, Gaspard de Chatillon, conte de Coligny (1519-1572), bărbat îndrăgit la Curte în timpul vieţii şi mai ales după al său sfârşit tragic din terifianta Noapte a Sfântului Bartolomeu (23 august 1572). Era adulat atât de mult încât nobila-i figură trecea cu mult peste al său trist suveran Carol al IX-lea. Într-o bună zi avea să cadă în plasa calvinistă, devenind un lider de temut al partidei hughenote, devenind o persoană non grata la Curte, nu pe faţă, ci cam pe ascuns, cum se jucau cărţile în acea sumbră perioadă.

Doar copilul rege Carol al IX-lea îl accepta, numindu-l bun părinte. În fatidica zi de 23 august 1572, un glonţ tras din ordinul reginei mamă Caterina de Medici de la mansarda unei case îl răni la mână. Episodul a fost asemănător celui de la Dallas din 1963. Dar, în seara aceleiaşi zile, soarta îi va fi cu adevărat potrivnică atunci când ucigaşul fără scrupule Besmes îl va trimite pe lumea cealaltă, tot din ordinul odioasei regine Caterina. O domnie scurtă se consuma întru acea vreme în capitala Moldovei, Suceava. Ştefan Tomşa (1563-1564) a fost ultimul domn al Sucevei, căci, al său urmaş, Alexandru Lăpuşneanu va muta definitiv capitala la Iaşi din raţiuni vădit strategice. Tomşa nu prea era dorit de boieri, însă decât Despot, mai degrabă un rău necesar, domnia scurtă a lui Ştefan Tomşa, descrisă plastic de Mihail Sadoveanu, în „Neamul Şoimăreştilor”. Ca şi înaintaşii săi i-a scurtat de cap pe mulţi boieri, turcii izgonindu-l în Polonia, unde la rându-i a fost scurtat de cap din porunca regelui Sigismund, la Lvov, spre a le fi pe plac turcilor şi astfel intră destul de şifonat în istorie.