Doi feminişti utopici: John Stuart Mill şi Alexandru Depărăţeanu

Înalt, slab, cu fruntea-i larg teşită în afară, în costumu-i victorian de influenţă scoţiană, al nostru John Stuart Mill (1806-1873) deveni celebru printr-o caricatură în prestigioasa revistă britanică „Vanity Fair”, încă din timpul vieţii sale, supusă unor rigide reguli.

Advertisements

Riguros educat de mic, de către al său tată filosof, James Mill, scoţianul nostru, zic gurile epocii, ştia să scrie şi să citească în greacă încă de la trei anişori, pentru ca, la maturitate, să-şi lanseze şi prima operă pro-feministă: „Despre libertate” (1859) în care spunea, pe scurt, că libertatea individuală nu trebuie adumbrită de intervenţia statului, iar fericirea fiecărui individ trebuia garantată prin lege, cum o demonstrează şi a doua sa carte de căpătâi, „Utilitarianismul”. Probabi că, deşi respingător ca fizic, iubea femeile, căci, în ultima sa lucrare, „Despre supunerea femeilor” a susţinut cauza emancipării şi a tratamentului egal aplicat acestora. Astfel, el devine un utopist de secol XIX, a ceea ce vor căpăta femeile, abia în secolul al XX-lea. Mai puţin cunoscut publicului larg, dar cu o operă apropiată de a omologului său scoţian ca şi concepţie raportată la realităţile veacului XIX, a trăit întru acea vreme la noi, Alexandru Depărăţeanu (1834-1865), de loc originar din localitatea Roşiori de Vede. Feminist de felu-i a lăsat în urma sa o poezie erotică cu tentă socială de emancipare a femeilor, „Doruri şi amoruri”, fiind un fel de Boccacio al nostru, dar opera sa de căpătâi, de factură istorică, piesa de teatru „Grigore-Vodă” rămâne în epocă ca un mesaj al dorinţei de unitate a tuturor românilor într-un singur stat

Te-ar mai putea interesa...