Doi contemporani iluminişti: Gerhard von Scharnhorst şi Samuel von Brukenthal

Pe vremea când marele Napoleon Bonaparte invada Imperiile rivale Franţei, un mic stat înfrânt în Bătălia de la Jena din 1806, Prusia, avea să dea un militar de carieră care a reorganizat Armata Germană introducând Krumpersystem sau concentrările obligatorii, prin care orice cetăţean era instruit să poarte armă, iar apoi devenea rezervist. Omul care a reuşit această performanţă s-a numit Gerhard von Scharnhorst (1755-1813), general care a abolit pedeapsa capitală pentru nesupunere în armată şi a promovat în corpul ofiţerilor oameni care nu aveau titluri nobiliare, dând astfel mai multă credibilitate milităriei în rândurile concetăţenilor săi.

Ideile sale inovatoare l-au propulsat, în 1813, ca şef de stat major al feldmareşalului Gebhard L. von Blucher, dar curând a căzut la datorie pe câmpul de luptă, la Lutzen, în acelaşi an, intrând glorios în istorie, iar datorită reformelor sale, Armata Prusacă l-a învins pe măritul Napoleon la Leipzig, tot atunci. Poate că dacă nu i-ar fi scris regelui său să-i ceară permisiunea de a reforma şi organiza armata, plus gradul de locotenent-colonel, vădit este faptul că ar fi rămas, prusacul nostru un anonim în istorie. Un alt german la propriu şi la figurat „păstorea „ în calitate de guvernator, Transilvania, întru acea perioadă (1777-1787), adică baronul Samuel de Brukenthal, consilierul intim al împărătesei Maria Teresa, un jurist de profesie înclinat mai degrabă către cele culturale, construindu-şi un palat la Sibiu, azi muzeu ce adăposteşte multe dintre colecţiile sale de artă adunate de-a lungul timpului din diversele provincii ale Imperiului Austriac de atunci. Deşi s-a opus reformelor lui Iosif al II-lea şi a căzut în dizgraţia acestuia, a fost exonerat în ochii istoricilor de înăbuşirea sângeroasă a Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784), intrând în istorie ca un vrednic om al artelor imobile.