Doi aventurieri în plasa istoriei: Ducele de Enghien şi Alexandru Moruzi

Dacă sfârşitul său nu a fost demn de a sa spiţă regală, judecat şi împuşcat fiind ca un câine, Louis de Bourbon Conde, duce de Enghien (1772-1804) s-a lăudat cu o viaţă aventuroasă, demnă de un roman de capă şi spadă, el fiind, dealtfel, ultimul membru al celei mai tinere ramuri, Conde, din stirpea cea nobilă a Bourbonilor care s-au succedat neîntrerupt la tronul Franţei, de la al său străbun Henric al IV-lea şi până în cel blestemat an revoluţionar 1789.

A cunoscut voluptoasa Curte franceză şi incapacitatea ei de a ţine în frâu Revoluţia, el însuşi organizând „Armata Emigraţilor” un corp format din susţinătorii Casei Regale, plecaţi peste graniţe în exil şi revenind în patrie să lupte contra forţelor republicane. Armata sa regulată de nobili a activat cu succes din 1792 până în 1801. Pierzând cauza regalistă pentru totdeauna, nobilul nostru prinţ de sânge albastru s-a retras la Baden, acuzat pe nedrept de o conspiraţie împotriva atotputernicului Napoleon Bonaparte. Este răpit chiar din Germania de către agenţii Împăratului şi apoi executat în Franţa de un tribunal militar cam dubios în sine, după un rechizitoriu precar. Întru acea vreme, al său contemporan, Alexandru Moruzi (1750-1807), domnitor fanariot în Moldova şi deopotrivă în Ţara Românească, era la rându-i aventurier şi escroc pe deasupra, cum sunt mai toţi grecii, genetic vorbind. Este adevărat că în urma Războiului Ruso-Austriaco-Turc, a restabilit ordinea în încercata Ţară a Moldovei, dar, era avid de putere şi lacom de bani. Mason învederat, se foloseşte de turci în afacerile cu grâne făcute pe spinarea poporului, iar, atunci când vede că tot otomanii nu-l mai vor la domnie se automazileşte. Francezii l-au vrut din nou pe tronul Moldovei, un an mai târziu, la 1802, însă, cum câinele adeseori muşcă mâna stăpânului care-l hrăneşte, domnitorul Moruzi complotă întru totul contra Franţei, spre a face pe plac ruşilor, ai săi „buni” vecini de la Răsărit. Iertat, deoarece era mason, părăsi domnia definitiv, ieşind cam pătat în ochii posterităţii.