Doi artişti de scenă: Marilyn Monroe şi Ştefan Ciubotăraşu

Ale sale capodopere hollywood-iene de top sunt gustate şi azi, după jumătate de veac, stârnind furori şi amintiri demult apuse generaţiilor trecute şi prezente, adunate în faţa micilor ecrane alb-negru.
Actriţă, fotomodel şi sex simbol al anilor 60, toate aceste calităţi o conturau pe Norma Jean Baker, pe numele de scenă Marilyn Monroe (1926-1962), blonda abandonată de mică într-o casă de copiii orfani şi care mai târziu înconjura America, atrăgând fanii de partea sa. Dincolo de scenarii şi de magia filmelor, viaţa ei din culise ascundea secrete tenebroase, căsătoriile de trei ori sortite eşecului ori relaţiile scandaloase cu fraţii Robert şi John F. Kennedy, vedetele politicii vremii.

Ne place s-o revedem mereu în filme de succes precum „Domnii preferă blondele” (1953), „Unora le place jazzul” şi nemuritoarea capodoperă alb negru „Inadaptaţii” (1961), după un scenariu semnat de al treilea său consort, dramaturgul Arthur Miller. Depresiile şi drogurile au omorât-o prematur, nu şi capodoperele sale care au rămas nemuritoare. Într-o altă dimensiune spaţio temporală a micului ecran, în mica Românie „revoluţionară” a secerei şi ciocanului, contemporanul ei, actor la rându-i, Ştefan Ciubotăraşu (1910-1970) îşi delecta telespectatorii, în scurta-i carieră cu roluri de scenă în „Take, Ianke şi Cadîr” ori „Străinul”. Rolurile sale îmbinau remarcabil momentele comice cu cele dramatice, deopotrivă. Inima i-a venit de hac când tocmai se pregătea să plece la o filmare, nu şi filmele sale care-l fac nemuritor post-mortem.