Destine literare în La Belle Epoque: Lawrence al Arabiei şi Henriette Stahl
Epoca sa de glorie a reconturat harta Imperiului Britanic în Orientul Mijlociu el, Thomas Edward Lawrence zis şi al Arabiei (1888-1935), interpretat admirabil de Peter O’ Toole (actorul pensionar semănând izbitor cu personajul), fiind arheolog, scriitor, militar şi spion deopotrivă. În Peninsula Arabică a redescoperit farmecul Islamului şi cântecul deşertului nemărginit, organizându-i pe arabi în luptele contra bolnavului Imperiu Otoman în timpul Marelui Război (1914-1918). Din aceste experienţe s-a născut, se pare, şi a sa carte autobiografică „Cei Şapte Stâlpi ai Înţelepciunii” la anul 1926. I-a atras atenţia şi lui Winston Churchill care l-a luat consilier al său, pentru scurtă vreme însă, Lawrence preferând în continuare cariera armelor, fie în RAF, fie în Corpul de Tancuri.
Însă destinul i-a jucat o festă urâtă, motocicleta pe care o pilota, aducându-i sfârşitul prematur. O contemporană de-a sa, născută franţuzoaică, dar, naturalizată ca cetăţean român, familia ei migrând în „Micul Paris”, Henriette Yvonne Stahl (1901-1984) şi-a delectat cititorii români cu ample traduceri din clasicii britanici ai Epocii Victoriene, John Galsworthy, Thomas Elliot, Emily Bronte şi, totodată cei ai literaturii patriei sale mamă, ca de pildă, Andre Maurois. Traducerile sale sunt gustate şi azi de către cititorii împătimiţi de alte epoci demult apuse care nu se mai întorc, din păcate, rămânând înscrise pe răbojul timpului. Dar, ea însăşi a şi scris capodopere nemuritoare, „Lena, fata lui Anghel Mărgărit”, pentru copiii ori „Nu mă călca pe umbră”, pentru cei mari. Astfel în La Belle Epoque, Lawrence al Arabiei şi Henriette Stahl şi-au încununat destinele în literatură.
