Crestinism vs. Islam (VII)

Chiar daca statul antic evreu isi inceteaza existenta ca monarhie teocratica ereditara, Iudaismul supravietuieste in exil, departe, pe malurile Tigrului si Eufratului. Vorbim de Perioada exilica cuprinsa intre anii 587-538 i.Hr. sau inainte de Intruparea Mantuitorului. Spuneam in episodul precedent ca in Exil se nasc doua institutii teocratice anume Sinagoga si Institutia profetica. Sinagoga avea rolul de a le reaminti in permanenta evreilor despre Slava Templului lui Solomon, despre Casa Domnului si foarte important de a perpetua cultul divin. Nu se oficiau jertfe sangeroase ca la Templu odinioara, insa credinta in Dumnezeu se transmitea oral prin intermediul rabinilor sau a invatatorilor de Lege, persoane foarte bine pregatite in Legile Vechiului Testament cuprinse in Deuteronom sau Levitic. Cel mai important profet al acestei perioade a Iezechiel. Profetiile sale mesianice ajunse pana la noi prin cartea vetero-testamentara care ii poarta numele preziceau iudeilor un viitor stralucit in care dusmanii Casei lui Iuda vor fi zdrobiti pe vecie. A profetit despre Fecioara Maria, despre Sfanta Cruce, despre Nasterea lui Hristos.

Aceste profetii per ansamblu aveau sa se adevereasca la plinirea vremii, adica cand lumea cea veche de dinainte de Intrupare era pregatita la vreme sau din vreme pentru Nasterea lui Hristos. Exilul babilonian sau captivitatea babilonica nu a durat decat patruzeci si opt de ani, insa evreilor li s-a parut o vesnicie fiind mereu cu gandul la Pamantul Fagaduintei, la Ierusalim, la Templul cel de odinioara, la mosii si stramosii lor care-si dormeau somnul cel de veci printre colinele Iudeii. Exilul avea sa se sfarseasca printr-o noua reorganizare geopolitica a Mesopotamiei si anume caderea Babilonului sub persi. Dumnezeu a permis acest lucru prin mana lui Cirus cel Mare care a cucerit puternicul Babilon la anul 539 i.Hr. Cu siguranta, pentru a fi pe placul supusilor sai din intreaga lume, Cirus a venit cu optiuni politice noi precum libertatea religioasa, de expresie si dezrobire. Soarele a rasarit din nou peste Casa Davidica. In anul 538 i.Hr., Cirus cel Mare imparat al persilor da un Edict prin care toti evreii se puteau intoarce in patria mama, la Ierusalim. Se pare ca Cirus credea in Dumnezeu sau cel putin intr-o putere supranaturala care l-a ajutat sa devina el insusi imparat peste Babilon. In orice caz a permis reconstructia Templului de la Ierusalim, Casa Domnului si implicit reconstructia Orasului lui David, lasat in paragina. Cirus cel Mare reorganizeaza imperiul dand posibilitatea fiecarui popor sa-si regaseasca identitatea nationala. Astfel intemeiaza satrapiile sau provincii supuse direct prin guvernatori, imparatului. Israelul nu face exceptie de la regula si unul dintre satrapi este Zorobabel.
Pentru o deplina lamurire a cititorilor nostri redam si textul Edictului lui Cirus, dupa cum spune Scriptura Vechiului Testament in Cartea I Ezdra: In anul întâi al domniei lui Cirus, regele Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului, cel grăit prin gura lui Ieremia, a deşteptat Domnul duhul lui Cirus, regele Perşilor şi acesta a poruncit să se facă ştiut în tot regatul său, prin grai şi prin scris, acestea:
„Aşa grăieşte Cirus, regele Perşilor: Toate regatele pământului mi le-a dat mie Domnul Dumnezeul cerului şi mi-a poruncit să-I fac locaş la Ierusalim în Iuda.
Aşadar, aceia dintre voi, din tot poporul Lui, care voiesc – fie cu ei Dumnezeul lor – să se ducă la Ierusalim în Iuda şi să zidească templul Domnului Dumnezeului lui Israel, a Acelui Dumnezeu Care este în Ierusalim;
Şi tot celui rămas în toate locurile, oriunde ar trăi, să-i ajute locuitorii locului aceluia cu argint şi cu aur şi cu altă avere şi cu vite, cu daruri de bună voie pentru templul lui Dumnezeu care este la Ierusalim”.
Atunci s-au ridicat căpeteniile seminţiilor lui Iuda şi ale lui Veniamin, şi preoţii şi leviţii şi toţi aceia cărora Dumnezeu le deşteptase duhul să se ducă să înalţe templul Domnului care este la Ierusalim.
Reconstructia Templului a avut multe piedici din partea strainilor colonizati in Tara Sfanta si care nu vedeau cu ochi buni renasterea Israelului. Aceste lucruri le putem afla citind pe indelete Cartile Ezdra si Neemia, atribuite celor doi carturari ai poporului ales. In anul 515 i.Hr. cel de-al Doilea Templu este sfintit si consacrat dar, nemaiavand slava si marirea celui dintai. In episodul urmator vom vedea cum evreii din nou au fost supusi incercarilor sub alte stapaniri straine.

(va urma)