„Văz-Duh”, o expoziţie plină de culoare şi simbolistică

O expoziţie mai atipică pentru urbea noastră, prin lucrările expuse, a fost vernisată recent, la Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava, avându-i în centru pe doi artişti, Constantin Ungureanu-Box şi niponul Seishin Geinojin, care au expus lucrări proprii, fiecare cu stilul lui inconfundabil, sub genericul „Văz-Duh”. Am aflat că mai tânărul artist nipon a ajuns din Ţara Soarelui Răsare mulţumită poetului Florin Dan Prodan, moderatorul manifestării şi primul care şi-a exprimat părerea despre stilul picturii lui Seishin Geinojin.
„În această expoziţie avem ca personaje principale doi artişti care, la prima vedere, provin din zone şi din culturi diferite. Nu este prima dată sau nu demult, aici, la Suceava, când un artist român a adus printre noi un pod «construit» între Japonia şi Europa, în persoana lui Roman Pangrati. Nu atât distanţa fizică, cât distanţa culturală dintre Europa şi Japonia o vedem aici. Arta niponă e destul de diferită faţă de cea europeană. E plină Europa de statui cu personaje bust. Este o formă de artă importantă pentru cultura Europei (…). În Japonia, a expune un bust fără mâini şi «tăiat» pe jumătate e un sacrilegiu. Arta, la japonezi, trece de ceea ce numim noi transfigurare, se raportează direct la emoţii. În acest ton trebuie privite lucrările pictorului (Seishin Geinojin – n.n.) ce expune la Suceava. Japonezii se exprimă plastic în linii şi contraste aparent simple. Este o cultură care îşi propune din start emoţia prin culoare şi compoziţie. Lumea devine din ce în ce în ce mai mică, iar noi trebuie să înţelegem culturile în care trăim.
Când vorbim despre Constantin Ungureanu-Box, el se raportează la un filon cultural naturalist, romantic, foarte plăcut ochiului nostru de european (…). Atunci când picta icoane, depăşea canonul. Canoanele bisericeşti nu pot permite ca în biserică să transpui emoţii, într-un gest liturgic. Vernisajele lui Box sunt un spectacol, pentru că aşa se exprimă Ungureanu-Box. Creează ceva ce se încadrează în avangardă, în linii aparent abstracte care de multe ori şochează, dar, de fapt, nu şochează. Avem dans şi un elogiu adus femeii. Este zbuciumul pe care şi-l rezolvă pictând. Se vede că răstoarnă simbolurile, le zbuciumă puţin, cât să tulbure apele” a spus pr. Gabriel Herea.
„Prin Iubire și Lumină îl cunoaștem pe Dumnezeu, unde Iubirea este Creatorul, perceput ca spirit, prin lumină «nevăzută», iar Lumina, este Creație, observată ca materie sacră, prin Lumină «văzută». Iubirea este percepută ca Dumnezeu prin mărimi de Iubiri sau prin mărimi de Dumnezeu, ca Sf. Duh. Iubirea este data prin mărimi de iubiri, sau este «dată» de sus în jos, prin coborârea Sf. Duh, ca mărimi de spirit, sau ca mărimi de singure adevăruri, iar imaginile observate sunt „dobândite” de jos în sus, prin sacralitatea ridicării de jos în sus a lui Isus, ca materie sacra, sau ca adevăr sacru, liturgic. Titlul expoziției, «Văz-Duh», reflectă relația duală a existenței noastre şi a întregului univers dintre materie și spirit, dintre Văzul sau observația, ca imagine material-sacră a luminii «văzute» și Duhul, sau Iubirea, ca spirit perceput prin Lumina «nevăzută». Pictura lui Box este sacră prin mișcarea de ridicare de jos în sus a personajelor, imaginilor, ca urmare a multiplicării coborârii Sf. Duh de sus în jos, sau a multiplicării mărimi iubirii ce-o poartă artistul și pe care vrea să ne-o arate prin sacralitatea imaginilor. Față de alți artiști, maestrul Box are o relație specială cu Dumnezeu, cu spiritualul perceput, prin iubire. Aceasta face ca pictura sa, să tindă spre sacru, prin absolutul imaginilor, ce pentru el ar însemna, iubirea absolută. Observăm ca opera lui, reprezintă schimbarea, mișcarea, ca imagine, dans comuniune, în fiecare lucrare în parte, cât și schimbarea, mișcarea, în totalitate lucrările expuse” a spus, în expozeul său, arh. Doru Olaş.
Un alt invitat, care a vorbit, la general, despre diferenţele şi apropierile dintre două culturi, cea niponă şi cea română, trecând prin literatură şi artă, a fost scriitorul Lucian Strochi de la Neamţ, doctor în filologie, membru, între altele, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari. Domnia sa a sesizat cu acurateţe diferenţele cromatice şi de exprimare antitetică dintre cei doi artişti, Seishin Geinojin şi Constantin Ungureanu-Box, apreciind că, în cazul ultimului, „aureolele albastre sau negre, pe care ni le propune, sunt poate un prototip necunoscut nouă…”. Am aflat, tot de la prof. Lucian Strochi că ar fi un împrumut lingvistic din japoneză în română de aprox. 2.800 de termeni, exceptându-i pe cei de natură sportivă, precum judo, sumo etc., sau despre faptul că înainte de sinuciderea rituală seppuku (folosită cu precădere de samurai – n.n.) fiecare „candidat” trebuia să compună un hai-ku pe care să-l lase moştenire familiei. „Deşi Japonia este constituită din mii de insule, japonezii o percep ca pe una singură. Japonezii au «reciclat» Europa şi au redat-o la un alt nivel” am mai aflat de la Lucian Strochi.
A mai vorbit despre lucrările celor doi şi prof. Constantin Bulboacă. A urmat, apoi, la final, un moment muzical susţinut de Constantin Urzică şi Daniel Spătar. Nu ştim ce a înţeles oaspetele nipon din expozeele destul de lungi ale invitaţilor vorbitori, nefiindu-i traduse în vreo limbă de circulaţie internaţională, dar, cu o „închinăciune” tipic japoneză, le-a mulţumit celor prezenţi, în jur de 100 de persoane, care au binevoit să-i vizualizeze creaţiile cu elemente cromatice din Ţara Soarelui Răsare.
Expoziţia se desfăşoară sub patronajul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Galeriei de Artă „Ion Irimescu” şi Rezidenţei de creaţie Gavril Cacina din municipiul Vatra Dornei. Lucrările celor doi artişti pot fi admirate pe simezele Galeriei de Artă „Ion Irimescu” Suceava până la 23 octombrie a.c.