Un norocos moştenitor şi o coroană frântă: Filip I cel Frumos şi Vlad Călugărul

Se pare că şi spaniolii s-au mândrit cândva, pe scena istoriei, cu un „cel Frumos”, pe al său nume Filip I (1484-1506), rege al Castiliei, nefericit în dragoste, prin căsătoria sa cu Ioana cea Nebună, fiica prea catolicilor suverani unificatori ai Spaniei, Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilia. Moşteni de la ai săi părinţi, împăraţi romani de neam german teritorii vaste în centrul şi apusul bătrânului continent: Burgundia, Ţările de Jos şi Luxemburg, a sa consoartă dăruindu-i şi un fiu, adică pe viitorul împărat Carol al V-lea zis Quintul.

Advertisements

Dacă prin a sa căsătorie, Filip va uni cele două case princiare de Habsburg şi Castilia, prin paranoia soţiei sale a dobândit dreptul de a conduce pe deplin statul, în 1506, numai că destinul l-a lovit prematur, murind de friguri, la scurtă vreme. Întru acea vreme, cam tulbure în Muntenia, cu schimbări de domni şi de domnii, adeseori sângeroase, se ridică pe tronul Ţării Româneşti, Vlad, zis Călugărul, pentru pioşenia sa faţă de Biserică şi pentru prea puţina sa aplecare întru cele politiceşti. Caracterul său era total opus al lui frate vitreg Vlad Ţepeş, dar a reuşit să conducă ţara în două rânduri odată în 1481, apoi între 1482-1495. A fost o domnie scurtă, dar însemnată căci, acest Vlad a făcut numeroase danii bisericilor şi mănăstirilor din ţară şi la Athos, iar a sa ctitorie unde-şi doarme somnul de veci, Mănăstirea Glavacioc de la Argeş atrage pelerini prin frumuseţea sa, dar şi prin prisma faptului că acel monah Pahomie s-a făcut domn cu numele de Vlad Călugărul.

Te-ar mai putea interesa...