Un general şi un corifeu: Julius Caesar şi preotul Deceneu

A fost în viaţă, ca şi în moarte-dacă e să dăm crezare Creştinismului-un om care a păşit pe toate treptele cunoaşterii de sine, politician, general, scriitor şi orator, mai apoi, şi Istoria l-a consemnat ca fiind Caius Julius Caesar (c.100-44 î.Hr.), Pontifex Maximus (sau şeful cultelor religioase de pe întreg cuprinsul Imperiului Roman). În afară de aceste atribuţiuni cu adevărat dinastice, în calitatea sa de proconsul a guvernat, începând cu anul 59 î.Hr., provinciile europene vestice ale Galliei Cisalpine şi Transalpine, fiind unul dintre cei mai iluştri generali pe care i-a dat Antichitatea, Caesar însuşi traversând Rhinul şi supunând în Nord, Britannia. Despre ale lui victorii aflăm chiar de sub condeiul său în nemuritoarea capodoperă „Comentarii de bello Gallico (Însemnări despre Războiul Galic)” una dintre singurele opere ale Antichităţii care au supravieţuit Istoriei.

Advertisements

Presat de Senatul Roman, nu a renunţat la comanda trupelor, trecând Rubiconul şi cucerind Roma de unul singur spre stupoarea tuturor inamicilor săi. În 49 î.Hr., la Pharsalos în Nordul Greciei îl înfrânge pe al său contracandidat, abilul general Pompeius, cucerind rând pe rând Asia Mică, Egipt şi Hispania. În 45 î.Hr. intră din nou triumfător în Roma. Fire deschisă şi comunicativă va inventa şi un calendar ce-i poartă numele, Iulian, modificat prima oară în 375-379 d.Hr. şi care de-a lungul timpului a dus le dezbinări între Biserica de Răsărit şi cea de Apus. Pe când vroia să-şi extindă cuceririle în Orient, contra parţilor, nu mai puţin de şaizeci de senatori în frunte cu M. Iunius Brutus şi Cassius Longinius, i-au pus capăt zileleor la Calendele lui Marte, 15, anul 44 î.Hr., murind cu expresia pe buze: „Şi tu, Brutus?!” Cam întru acea vreme, trăia în Munţii Daciei un sihastru cu numele de Deceneu (70î.Hr…?), care, preot al lui Zamolxis, îi învăţă pe daci diverse ştiinţe precum matematica, astronomia ori geografia şi inclusiv înfrânarea de la cele lumeşti, motiv pentru care deveni la scurtă vreme sfetnicul cel de taină şi „premierul” regelui Burebista, ba mai mult îi şi luă locul după ce acesta fu asasinat în cel fatidic an 44 î.Hr. Se pare că Deceneu a studiat ştiinţele Orientului în Anticul Egipt şi că a preluat, cu mult înainte de Creştinism, credinţa într-un singur Zeu, mai apoi Dumnezeu.

Te-ar mai putea interesa...