Tag Archives: Ocean
O Geografie a Imperiilor Coloniale (VI)
Cand e timpul pentru plata unei taxe pe venit, omul cinstit va plati mai mult, iar cel necinstit mai putin pentru acelasi salariu.- Platon
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…”
Pablo Neruda
Intemeietorul de drept al imperiului colonial spaniol este Hernan Cortes, omul care trecu de la gospodarirea pamantului la cucerirea pamantului, care lasa uneltele pamantului in favoarea spadei si a lancei, un intelept administrator latifundiar, dar si un comandant ager, hotarat, intelept si care nu se lasa niciodata infrant de imprejurarile potrivnice din Noua Lume si care se implica cu oameni potriviti in actiuni dificile, pe scurt iata portretul autentic al primului conquistador hispanic. In afara de cuceritor, Cortes este si un intemeietor de stat in Noua Spanie, sau totalitatea teritoriilor de peste mari ale Spaniei obtinute in urma explorarilor si colonizarilor din Epoca Marilor Descoperiri Geografice din cel de-al XVI-lea veac.
O Istorie a Marilor Descoperiri Geografice (VI)
“Batjocura este adesea saracie a spiritului”-Jean de La Bruyere (1645-1696)
“Intotdeauna sa visezi si sa impusti mai sus decat crezi tu ca poti. Nu te obosi sa faci lucrurile un pic mai bine decat contemporanii sau predecesorii tai. Incearca sa te autodepasesti”-William Faulkner
“Ambitia este o pasiune atat de puternica a omului, incat oricat de sus am ajunge, niciodata nu vom fi multumiti”– Niccolo Machiavelli
“Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n varf de bat.
Baiazid, privind la dansul, il intreaba cu dispret:
-Ce vrei tu?
-Noi? Buna pace! Si de n-o fi cu banat,
Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.
La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port.”-Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a
“Cant armele si pe barbatii care
Din tarmul apusenei Lusitanii,
Pe nebrazdata de corabii mare.
Trecura de ostrovul Taprobanii.”-Luis Camoens, Luisiada
O istorie tragico-maritima (II)
Fiecare neam se poate mandri sub soare de maretele sale realizari. Egiptenii ne-au lasat misterul piramidelor, polinezienii, gigantii adormiti din Insula Pastelui, iudeii prin Moise si profeti ni L-au vestit pe Mantuitorul, grecii si romanii au construit Europa, iar Muhamad ne-a dat Coranul, persii au legat Europa de Asia, japonezii ne-au tradat furandu-ne stiinta, apoi americanii ne constrang prin internet si telecomunicatii si in fine, noi romanii, asemanatu-ne-am poporului iudeu cel ales si plin de sine, uitand de neamurile din jur, lasate de Dumnezeu ca sa ne completeze nestiinta si ignoranta. Ori tocmai poporul portughez ne-a scos pe noi europenii din ignoranta Intunecatului Veac de Mijloc.
De ce? Vom da acum cuvantul, unui distins matematician portughez, Pedro Nunez, contemporan Epopeei portugheze, viata sa derulandu-se in toiul Marilor Descoperiri, catre 1502-1578. Sa-l ascultam cu luare aminte:
“Este evident ca toate aceste descoperiri de coaste, insule si continente nu s-au realizat intamplator. Cand porneau marinarii portughezi, ei erau perfect instruiti si inzestrati cu instrumente si reguli de astrologie si geometrie.”
