Tag Archives: Luca
Evangheliile-o privire istorica (I)
Si iesind din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis: Invatatorule, priveste ce fel de pietre si ce cladiri!
Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari cladiri? Nu va ramane piatra peste piatra sa nu se risipeasca.
Si sezand pe Muntele Maslinilor, in fata templului, Il intrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan si cu Andrei:
Spune-ne noua cand vor fi acestea? Si care va fi semnul cand va fi sa se implineasca toate acestea?
Iar Iisus a inceput sa le spuna: Vedeti sa nu va insele cineva.
Caci multi vor veni in numele Meu, zicand ca sunt Eu, si vor amagi pe multi. (Marcu, Cap.13, vers.1-6)
O motivatie istorica a studiilor scripturistice
In ultima perioada de timp, prin intermediul audio-vizualului din mass-media, se propaga o imagine vadit deformata desprea realitatile scripturistice nou testamentare, alta decat cea obiectiva critica, prin care se cauta a se prezenta doar particularitatile omenesti ale Persoanei Mantuitorului Hristos, eliminandu-se total natura Sa complexa Divino-Umana. Se incalca astfel, in mod voit, una dintre prevederile Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (432 d.Hr.), care a condamnat nestorianismul, doctrina ereticului patriarh de Constantinopol, Nestorie, privind Persoana Mantuitorului (Diosopropismul=doua naturi, N.A.), ale Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451 d.Hr.), prin care s-a luat atitudine impotriva ereziei arhimandritului constantinopolitan Eutihie si doctrinei monofizite ( mono=una, fizios=fire, N.A.) sau impingand lucrurile si mai departe se reafirma arianismul ( Arie, un calugar din Alexandria afirma despre Iisus Hristos ca este o creatura a Tatalui), condamnat la Niceea la Primul Sinod Ecumenic din anul 325, tinut sub patronajul imparatului Constantin cel Mare.
Mantuitorul Hristos – Chipul din Icoana (II)
Motto:Cuvântule, Bunule, Ziditorule, Unule!
Uneste-ne Simtirea Întru Nepatimirea!…
si curata-ne, Unule, Ne Chipul, Bunule!
Albeste-ne Pata si iarta-ne Plata!
Iubirea ‘ncalzeasca-ne si Vrerea Treimii Re Zideasca-ne! (Inv. Iacob Dumitru)
Si venind in patria Sa, ii invata pe ei in sinagoga lor, incat ei erau uimiti si ziceau: De unde are El intelepciunea aceasta si puterile?
Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui: Iacov si Iosif si Simon si Iuda?
Si surorile (verisoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
Si se sminteau intru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispretuit decat in patria lui si in casa lui.
Si n-a facut acolo multe minuni, din pricina necredintei lor. (Mat.Cap.13, vers.54-58)
Cuvantul inainte
Faptul ca imi desfasor activitatea de ceva vreme intr-un seminar liceal teologic ortodox, m-a determinat ca din proprie convingere sa studiez si disciplinele teologice de specialitate. Am gasit lucruri noi si inedite, mi s-au deschis porti nebanuite si am redescoperit intr-o lumina deplina raspunsurile la toate intrebarile legate de credinta adevarata: in Cine cred?, cum cred?, de ce cred? Am meditat mult asupra lor, dar mai ales asupra Chipului din icoana, despre care vreau sa va vorbesc in continuarea disertatiei pe care am inceput-o saptamana trecuta.
