Spionul şi medicul: Alfred Redl şi Ioan Athanasiu

Trăia oarecând la Viena, în inima Dublei Monarhii, un om, la început modest colonel de armată şi mai apoi spion şi contraspion, Alfred Redl (1864-1913) care a introdus metode noi în culegerea de informaţii la nivel global, devenind în cele din urmă, la apogeul carierei sale, şeful Serviciului Secret Vienez (1907-1912). Adevărata sa remuneraţie, de zece ori mai mare decât cea primită de la statul dualist venea dinspre Ţinutul Ţarilor, pentru care cu mult sârg spiona. Şi cum ulciorul, vine vorba, nu merge de multe ori la apă a fost deconspirat în 1913, pledând vinovat în faţa completului.

Advertisements

A cerut un revolver şi singur într-o cameră, cu demonii săi, şi-a luat viaţa. Spionajul său pentru ţarişti a contribuit la înfrângerea Austro-Ungariei în Serbia în acel fatidic şi fierbinte an, 1914. Să se fi inspirat Jaroslav Hasek, scriitorul ceh, în al său roman „Aventurile bravului soldat Svejk” în al portretiza pe agentul sub acoperire Bretschneider, luându-l ca model pe Alfred Redl?Îi las pe filologi să dea răspunsul. Într-o lume dominată de un aparent calm, într-o frumoasă epocă de prosperitate, în care toate păreau a merge ca pe roate, în Mica Românie, departe de vulcanul lumii trăia aplecat peste studiile sale doctorale, fiziologul şi medicul veterinar Ioan Athanasiu (1868-1926), unul dintre cei care au pus umărul la fondarea fiziologiei moderne româneşti. Cercetările sale aplicate asupra transmiterii energiei nervoase şi despre electrofiziologie l-au făcut recunoscut până azi pe plan mondial.

Te-ar mai putea interesa...