Saxo Grammaticus si Istoria danilor (I)

 

Daca vom initia un conflict intre trecut si viitor, vom afla ca am pierdut viitorul.- Winston Churchill

Advertisements

De ceva vreme ma tot pregateam sa explorez si alte lumi, mai putin cunoscute la noi, dar care ne pot oferi cheia propriei noastre istorii. Iata de ce, in prelegerea de astazi, ma voi indrepta din nou spre Scandinavia, un taram inchis unora, putin explorat la noi si cu atat mai putin perceput. Mai multi apropiati m-au indemnat sa fac acest pas intru cunoastere si spre a-mi activa vechi pasiuni uitate din anii studentiei.

 

V-am vorbit candva despre Tarile vikingilor, iar azi vom merge in Danemarca, locul care ne fascineaza prin misteriosul Hamlet, transpus atat de bine in scena de marele Will si va voi face cunostinta cu un alt personaj, la fel de controversat, Saxo Grammaticus (c. 1150-1220) si a sa Istorie daneza. Cine a fost si cat de bine si-a promovat istoria tarii sale? Au fost cronicile sale punctul de inspiratie pentru Hamlet sau Saxo l-a scris prima data pe Hamlet, intr-o versiune daneza, de care se va folosi William Shakespeare mai tarziu?

 

Sa-l lasam chiar pe autor sa ne povesteasca, iar noi, sa-l urmarim

Un portret foarte expresiv al sau ne este redat in gravura omonima a pictorului norvegian Louis Moe (1857-1945). Dar, de ce tocmai un norvegian l-a ilustrat pe Saxo? Din 1375, suveranul de la Copenhaga domneste si peste Norvegia. De ce? V-ati imaginat vreodata ca Ciuma Neagra a determinat un sir de actiuni politice in indepartatul Nord? Aceasta plaga facuse ravagii teribile, reducând populatia cu jumatate sau chiar cu doua treimi fata de nivelul de dinainte de 1350. Cataclismul  i-a determinat pe Rege si pe nobili sa caute venituri în alte tinuturi si domenii feudale, netinând cont de granitele nationale, ceea ce a contribuit la dezvoltarea uniunilor politice dintre tarile nordice. In timp ce statele france din sud cazusera intr-un con de penumbra din cauza Ciumei, urmasii vikingilor se revigoreaza in uniuni dinastice puternice. Sic! Sa ascultam povestea!

Haakon al VI-lea (1340-1380) – fiul regelui suedez Magnus Eriksson si al lui Ingebjørg, fiica lui Haakon al V-lea – a fost mostenitorul legal al tronului Norvegiei. El s-a casatorit cu Margrete, fiica regelui danez Valdemar Atterdag. Fiul lor, Olav, a fost ales sa urce pe tronul Danemarcei dupa moartea lui Valdemar în 1375. Olav a mostenit, de asemenea, coroana norvegiana dupa moartea tatalui sau în 1380, ceea ce a dus la formarea unei uniuni între Norvegia si Danemarca, care a durat pânaîn 1814.

Studiind cu atentie portretul lui Moe ne dam seama, fara sa fim critici de arta, ca Saxo Grammaticus era un carturar care, pentru acea vreme, putea sa fie si un functionar laic, dar si unul ecclesiastic, poate chiar secretarul Prea Sfintitului Absalon, Arhiepiscop de Lund. El este insa, fara indoiala, autorul primei istorii integrale a Danemarcei. Acum, ii voi schita un portret propriu, in scris, ca sa intelegem mai usor complexitatea personajului.

 

S-a nascut, ca orice muritor, in pitoreasca Jutlanda sau Tara Iutilor, azi Danemarca, catre 1150, in provincia Sjaelland sau Zeelanda, ca sa folosim numele ei anglicizat. Unii autori plaseaza nasterea sa inainte de 1150. In ceea ce priveste anul mortii, istoricii sunt de acord cu Anul Domnului 1220. Saxo era un nume foarte comun in Danemarca Evului Mediu, precum Ioan sau Mihai, la noi, romanii. In ceea ce priveste adaosul Grammaticus, acesta este o recunoastere a calitatii sale rare in epoca, de om invatat sau cu stiinta cartii. Contemporanii l-au supranumit si cel Inalt sau Longus, poate si datorita staturii sale, asa cum apare mentionat in Cronica Sjaeland. Saxo Grammaticus s-a subinscris epocii sale de adanci framantari politice daneze, de renastere a spiritului razboinic iutlandez, apus o perioada, dupa destramarea „imperiului” fondat de Knud cel Mare (1019-1035) si care cuprindea intre hotarele sale atat Norvegia, Anglia cat si Scotia.

Regii din dinastia Valdemar vor fauri o noua identitate medievala statului danez, cu precadere sub domniile lui Valdemar I den Store (cel Mare) (1157-1182) si Valdemar II-lea Sejr sau cel Victorios (1202-1241), sub domnia caruia va incepe sa-si compuna dealtfel Cronica, nobilul nostru carturar Saxo, protejatul preasfintiei sale, Absalon, Arhiepiscop de Lund, care-i sugereaza ideea unei istorii scrise a danezilor spre intarirea “spirituala” a conationalilor, sub forma unei epopeei. Era o perioada tulbure, caci venzii, un neam slav din Moravia, adeseori se avantau dincolo de mare, peste granita, periclitand siguranta statului danez si pe a regelui sau.

Ca orice tanar din vremea sa, Saxo a slujit sub arme, ca si tatal sau, inainte de a fi carturar, in regimentul danez Hird, afirmandu-se in timpul domniei lui Valdemar II-lea Sejr. In regimentul Hird a fost camarad cu nobilul ostean Sven Aggesen, care la randul lui era deja autorul unei istorii daneze. In istoriografie s-a creat o confuzie legata de persoana celor doi autori, stiindu-se prea bine faptul ca si Sven e un nume foarte comun in Danemarca, iar pe o lista a clerului din slavita arhiepiscopie de Lund, se regaseste un anume arhidiacon Sven, confundat adeseori cu Saxo al nostru. Cand intra sub patronajul lui Avva Abesalom, acesta ii iarta lui Saxo o mica datorie de doua marci si jumatate si il roaga sa returneze cele doua carti imprumutate din biblioteca manastirii de la Soro, apoi, cum marturiseste insusi Saxo, in prefata operei sale, inaltul prelat de la Lund i-a solicitat si l-a incurajat, in acelasi timp, sa scrie o istorie a danilor. Va reusi acesta?

Sa urmarim in continuare firul povestii!

 

Te-ar mai putea interesa...

Lasă un răspuns