Romania in Marele Razboi

La un secol de la intrarea Armatei Române în Marele Război, luni, 29 august a.c., la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” a avut loc conferinţa tematică cu titlul: „Un secol de la intrarea României în Primul Război Mondial” susţinută de conf. univ. dr. Florin Pintescu de la Catedra de Istorie din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare”-Suceava. Romania Mare
După un moment de reculegere ţinut de cei prezenţi întru veşnica aducere aminte a celor aproape 1.000.000 de victime dintre români ale primei conflagraţii mondiale, directorul instituţiei, Gabriel Cărăbuş a dat cuvântul invitatului universitar:

„Sunt onorat să mă aflu în faţa dumneavoastră şi să spun, precum Gheorghe Brătianu, cu referire la intrarea României în Marele Război: „Este o revanşă a Geografiei asupra Istoriei”, noi fiind de partea bună a baricadei. Între 1916-1917, pierderile de partea noastră au fost de 560.000 morţi…, faţă de armatele germane care raportau un număr de 47.000 de răniţi. A fost un război al „giganţilor” lucruri abstracte gândite de elitişti, ţeluri de neînţeles pentru cei de rând: ”. Privind motivaţiile intrării României în Marele Război, conferenţiarul sucevean a amintit despre Tratatul secret încheiat între Vechiul Regat şi Puterile Centrale la 1883 ca şi de doleanţele românilor din Vechiul Regat, ei fiind revoltaţi de soarta confraţilor de peste munţi, adică din Transilvania. Universitarul sucevean a mai spus că:”La 13 august 1916 s-a semnat o Convenţie de Colaborare Militară cu Imperiul Ţarist, Franţa, Italia. Ataşatul militar al Regatului Unit, maiorul Cristopher Thompson, amantul Martei Bibescu spunea: „În Bucureştiul frivol şi zgomotos, prevăd premizele unei mari catastrofe militare” Frontul nostru era desfăşurat cel mai lung din Europa acoperind 1.600 km. adică din cele 25 de divizii revenindu-i fiecăreia 64 km. de front.” Armata Română nu era îndeajuns de bine pregătită pentru Marele Război: „Ca să vă faceţi o idee 1 divizie avea 4 regimente cu 2-6 mitraliere de regiment, faţă de o divizie germană care avea 324 mitraliere. La 17 august 1916 s-a încheiat o Convenţie de Cooperare Politică prin care se prevedea ca România să declare război Austro – Ungariei nu mai târziu de 29 august. Aceasta, în mare secret a avut loc la locuinţa particulară a lui Vintilă Brătianu, într-o toridă zi de vară cu ambasadorii Antantei acreditaţi la Bucureşti.” De la universitarul sucevean cei prezenţi au mai aflat că Austro-Ungaria ar fi cedat Bucovina României, o ofertă de nerefuzat. Cu cine ne-am confruntat în fapt, aflăm de la conf.univ.dr. Florin Pintescu: „Ruşii au ofertat, cu referire la Bucovina: „Sudul îl luaţi voi, însă nordul slav îl luăm noi.. Pregătirea Armatei Române era precară şi nu era întrutotul potrivită la izbucnirea Marelui Război (1914-1918). Astfel, la 1914 aveam 8.500 de ofiţeri, iar la 1916, 19.500 ofiţeri. La izbucnirea războiului germanii au trimis contra României 40 de divizii conduse de generalul Erich von Falkenhaym, plus Armata a IX-a Germană. Norocul nostru a fost la 1917 prin misiunea militară franceză a generalului Berthelot. „
Conferenţiarul sucevean a tras şi o concluzie: „În 1917 se stabilizează frontul prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii” şi „România a câştigat războiul sub raport psihologic, ostaşul fiind pregătit de învăţători şi profesori pentru ideea de reîntregire naţională încă de pe băncile şcolii. Astfel că dacă la 1916 Vechiul Regat avea suprafaţa de 137.000 km. pătraţi, după Războiul de Reîntregire, România Mare avea la 1919 295.000 km. pătraţi. Ce învăţăm din această lecţie? Anume că trebuie să ştim cu cine şi când facem alianţe.” Prezent la eveniment, dr. Mihai Ardeleanu a spus că bunicul său, Dumitru Ardeleanu a fost chemat la oaste pe 15 august 1916, la Flămânzi (Botoşani) de unde era de loc în timp ce-şi celebra ziua de naştere. A fost încadrat ca ofiţer de rezervă. A luptat la Ceres Dom (Dealul Cireşului, n.a.), undeva în Transilvania. Comandantul lui de pluton a fost tatăl lui Iacob Hozevitul. Dr. Mihai Ardeleanu, sub îndrumarea prof.univ. dr. Ion Agrigoroaie, a reuşit prin studii asidue de arhivă să redea cititorilor crâmpeie din memoriile de front ale bunicului său într-o carte care a văzut lumina tiparului în 2009 şi pe care distinsul medic sucevean a donat-o Bibliotecii „I.G. Sbiera” în prezenţa directorului instituţiei.

eXTReMe Tracker