„Povestea calului în Bucovina”

La aproximativ 15 km de municipiul reşedinţă de judeţ, nu departe de Mănăstirea Dragomirna, într-o locaţie de basm, izolată oarecum de tumultul cotidian al Sucevei, se află, la Lipoveni (comuna Mitocu Dragomirnei), de un an şi jumătate, un centru de echitaţie, ridicat conform standardelor europene, unde fiecare doritor poate afla povestea de milenii a unui nobil animal, calul, şi, de ce nu, să încalece unul dintre exemplare. În acest context, Asociaţia „Equestrian Dreams” a organizat, sâmbătă, 30 iulie a.c., o suită de evenimente de promovare a calului şi echitaţiei, în general, pentru toate vârstele, numită „Povestea calului în Bucovina”, prima ediţie.
„«Povestea calului în Bucovina» e un alt proiect al nostru care, sperăm, să continue în fiecare an. Este un proiect nou, odată cu această nouă locaţie. În urmă cu 10 ani am plecat de la Suceviţa şi am ajuns la Suceava, pentru a fi mai aproape de cei de aici. Încercăm să atragem atenţia către acest animal (calul – n.n); iar, dacă e să ne gândim puţin, «istoria s-a scris călare». Uitaţi-vă în zilele noastre, de pildă, când la evenimentele oficiale Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii salută mulţimea dintr-o caleaşcă. Calul este un simbol important în viaţa noastră. Noi ne dorim să construim o tradiţie” ne-a spus Cătălin Siminiuc, administratorul centrului de echitaţie.
De la organizatori am aflat că, după „Regalul Catalan” din iunie, „Povestea calului în Bucovina” a fost al doilea eveniment care s-a organizat în incinta centrului de la Lipoveni, „ambele proiecte fiind cu bătaie lungă”, după cum am mai aflat de la Cătălin Siminiuc.
El ne-a mai informat că centrul de echitaţie a participat, cu caii, în concursuri parade şi diverse manifestări la Iaşi, Suceava, Rădăuţi.
La Lipoveni se află cai foarte valoroşi, de competiţie, din rasele Sagul arab, calul hanoverian, frizian, lipiţan, calul de sport unguresc, cel german şi cel andaluz.
Dincolo de evenimentul de sâmbătă, am mai aflat că la centrul de echitaţie se antrenează copii pentru concursurile de enduranţă care pot avea loc pe distanţe începând de la 30 la 100 km, ulterior până la 160 km într-o zi.
„Cei mai mulţi copii doritori sunt din Suceava, Vicovu de Sus, Fălticeni. Veneau şi de la Bucureşti. Antrenorii sunt acreditaţi de Federaţia Ecvestră Română. Avem, iată, şi un manej acoperit, unde putem face antrenamentele chiar şi pe vreme rea. Sunt copilaşi care îşi doresc să urce pe podiumuri. (…). Echitaţia nu mai este un sport atât de scump cum era… Echiaţia este un sport accesibil. Paradoxal, fetele sunt cele mai îndrăzneţe, mai curajoase aş spune. Aici deţinem 15 exemplare ale noastre, dar sunt şi cai cu proprietari printre ei”.
Întrebat fiind dacă caii de la „Equestrian Dreams” ar putea fi văzuţi pe străzile Sucevei, la parada anuală a Festivalului medieval, administratorul ne-a spus că ia în calcul şi acest aspect. (ADRIAN POPOVICI, LAVINIA ŢĂRANU)