Portrete inselatoare in Renastere

În timpul Renaşterii tablourile de capete încoronate ale Europei care ne încântă ochii în muzee precum Luvrul aveau diferite întrebuinţări practice, de pildă un mariaj programat de la distanţă, mirii cunoscându-se ori plăcându-se citindu-se în tablou.
Marele Tiţian realizează la apogeul carierei sale portretul fermecătorului rege al Franţei, Francisc I, aflat el însuşi pe culmile puterii, fără ca pictorul veneţian să-l fi văzut vreodată pe adevăratul rege. Cum a reuşit să redea fidel portretul regelui ajuns intact până la noi muritorii de azi? Se pare că Tiţian s-a inspirat din portrete anterioare ale regelui realizate de artiştii francezi ai Curţii de la Paris, el doar completând portretul suveranului.

Popularului nostru rege Henric al VIII-lea Tudor al Angliei îi plăceau femeile care-l puteau iubi cu bune şi rele, potrivit cutumelor vremii. Astfel că, după moartea lui Jane Seymour, singura care i-a acceptat toanele, regele nostru se gândi că nu e bine ca bărbatul să n-aibă o soaţă…La Curte circulau zvonuri bune despre Anne de Cleves, iar premierul Thomas Cromwell, sfătuitorul cel de taină al regelui l-a sfătuit s-o ia de nevastă cât mai repede, ea fiind protestantă şi deci o partidă bună pentru Anglia cea divizată religios. Henric ceru s-o vadă înainte, aşa că l-a trimis pe pictorul Curţii, Hans Holbein cel Tânăr pe bătrânul continent ca să-i facă un portret. Regele a fost mulţumit de rezultat dar, când Anne ajunse în Anglia, regelui i-a picat faţa de uimire, poreclind-o „iapa flamandă” (din Ţările de Jos, adică). N-a domnit decât patru luni, dar a trăit destul de mult, în schimb premierului Cromwell i se tăie capul pentru sfatul cel amăgitor.