Portrete din spate: Arnolfini si Spartacus

Dacă celebrului tablou al lui Da Vinci, „Cina cea de Taină”, adepţii teoriei conspiraţiei i-au atribuit simboluri ascunse de rit mason, ne întrebăm atunci, pe bună dreptate, ce descoperim cu adevărat privind tabloul „Căsătoria lui Arnolfini” (1434) semnat de marele Jan van Eyck? Să privim cu atenţie…
stâlpul patului nupţial din fundal este încrustat cu efigia Sfintei Margareta, ocrotitoarea mamelor, apoi portocalele de pe pervazul ferestrei simbolizând fertilitatea, căţeluşul, fidelitatea conjugală a soţilor Arnolfini. Însă un obiect nelipsit din casele noastre, oglinda, ne reţine în mod special atenţia în acest tablou de colecţie: la o privire atentă vedem că în ea se reflectă chipul lui van Eyck, dar şi al altui personaj misterios. Cine o fi oare? Poate că ştiinţa viitorului ni-l va revela într-o bună zi!

Advertisements

Despre conducătorul marii răscoale a sclavilor din Italia, Sparctacus (?-71 î.Hr.), originar din Tracia se ştie că a evadat din renumita şcoală de gladiatori din Capua împreună cu 70 de celţi şi traci, refugiindu-se ulterior pe vulcanicul Munte Vezuviu. Cariera sa războinică care a mobilizat o întreagă armată republicană romană se sfârşeşte în Lucania, pe râul Silarius, unde-şi va pierde şi viaţa pe câmpul de luptă, răpus de disciplinaţii legionari. Filmul „Spartacus” (1960), în care joacă celebrul Kirk Douglas în rolul principal, prezintă eronat sfârşitul lui Spartacus, el fiind crucificat în producţia cinematografică cu pricina.

Te-ar mai putea interesa...