O Istorie a Marilor Descoperiri Geografice (XIV)

La varsta de sase ani, vroiam sa fiu bucatar. La sapte ani, vroiam sa fiu Napoleon. Si ambitiile mele au crescut in mod constant de atunci incoace – Salvador Dali

Advertisements

Dezvoltarea intelectuala ar trebui sa inceapa la nastere si sa se termine doar la moarte. – Albert Einstein

Viseaza ca si cand ai trai pentru totdeauna, traieste ca si cand ai muri azi. – James Dean

Inainte de a-mi continua calatoria imaginara alaturi de Marco Polo si ai sai companioni spre “fantasmagorica”si indepartata Asie, dati-mi voie sa definesc Asia. Si, ca sa definesc Asia, va trebui sa ma opresc asupra etimologiei notiunii de Asia. Lumea antica vedea Universul pe trei paliere existentiale : o lume subpamanteana a iadului, o lume cunoscuta, palpabila in care omul traia cotidian si o lume celesta, creata si locuita de zei.

Omul antic avea foarte bine structurate aceste notiuni existentiale. In ceea ce priveste Pamantul, asa cum noi il percepem azi, anticii aveau conceptii limitate si il defineau in functie de mitologie. Mitologia guverna regi, popoare, populatii, civilizatii…Un vechi popor razboinic, asirienii, au dat lumii denominatiunea continentului asiatic, care deriva de la acu sau Rasarit….in limba lor, demult apusa….Dar dupa alti “savanti” se pare ca termenul deriva de la cuvantul hitit Assiuva sau, in acceptiunea lor, ca popor asiatic, partea de NV a Asiei Mici, Turcia de azi…

Cand pronuntam Asia, numele continentului care ocupa 1/3 din uscatul planetar, spunem, asadar, Rasarit. Dar nu numai Rasaritul in sine, ci si un creuzet de “lumi” prea putin cunoscute noua, europenilor. Acestia din urma au facut primele progrese in cunoasterea continentului vecin o data cu expeditiile marelui Alexandru Macedon care ajunge pana in NV Indiei, la anul 326 i. Hr. Drumurile Asiei, cu precadere celebrul Drum al Matasii, vehiculeaza oameni si idei, culturi si popoare…Probabil pe aceasta straveche ruta vor fi ajuns negustorii greci si romani, in primii ani dupa Hristos, la curtea imparatilor chinezi ai dinastiei Han. Si, probabil ca si Marco Polo, pe care il vom insoti indata, s-au mirat “cu mare mirare”, dupa expresia scripturistica desavarsita in poezia ei, de “minunile” imparatilor de la Pekin, a caror imparatie o puteti vedea reprezentata pe harta alaturata.

Si, precum odinioara Grecia, asimilata teritorial, dar nu cucerita de romani, tot asa si Asia nu a fost vreodata europenizata, cum ne inseala aparentele. Asia a imprumutat de la Europa si mandrul cuceritor european, se inclina in fata omului cu ochi oblici. Si, ca sa intelegem China lui Marco Polo, va trebui sa vedem perceptia ei in lume si, unde o putem face mai bine decat in tarisoara noastra mica si frumoasa in felul ei, desi politicienii vor s-o compromita in lume. De mai multe ori am amintit in cuprinsul prelegerilor noastre saptamanale ca Istoria se studia diferit, pe vremuri, in Romania; diferit de ceea ce se studiaza azi si totusi mai deschisa spre universalism, cu amendamentele de “cenzura” tipice epocii in cauza, cea de dinainte de ’89, controversata pentru unii, bulversata pentru altii. Intr-una din zilele friguroase de toamna tarzie, pe cand mintea imi cauta un nou drum, in linistea mormantala a bibliotecii mele, imi cazura pe mana mai multe carti de Istorie Universala, frumos ilustrate si o revista de top pe atunci, China…

Si cateva numere le am si acum…Mi-a atras atentia grafica exemplara, paginile color de interior si o textura tipografica la fel de perfecta ca in zilele noastre, vizibila doar pe revistele de moda, auto sau de show bussiness. Ca si azi, imaginile color alternau cu cele alb-negru. De ce China si de ce o asemenea revista putea sa apara intr-un sistem inchis, prea putin deschis spre nou, spre “occidentalism” sau “occidentalisme”? In cei optsprezece ani de “democratie”, de “tranzitie” si de falsa “europenizare”, romanii, cu precadere generatia tanara, au fost invatati sa urasca tot ce tine de trecutul lor din ’47 pana in ’89, iar tot ce avea legatura cu deniminatiunea “comunism” si derivatele acesteia, sa fie calcate in picioare, sterse. Sistemul Bologna, un sistem de invatamant totalitar, ce pregateste cadre pe banda rulanta, nedeosebindu-se cu nimic de invatamantul propagandistic de partid si cu sloganuri ce seamana foarte bine si mascat cu celebrele invitatii de “ARBEIT” de la intrarea in lagarele de exterminare naziste, invata tanara generatie romana numai despre arealul european, de propaganda UE, respectiv Grecia Antica si Roma Antica. Restul arealelor geografice ramanand inchise civilizational, din pacate…Multe carti si reviste de specialitate de dinainte de ’89, zac azi in paragina pe tarabele anticariatelor care s-au inmultit peste noapte, atunci cand romanii au incetat sa mai sondeze trecutul…

Dar sa vedem de ce revista China? In anul 1968, dupa primavara pragheza, cand tancurile si trupele Armatei Rosii patrund in Praga, inabusind revolta anticomunista ceha, presedintele Nicolae Ceausescu face o miscare strategica: condamna public agresiunea unui stat din Pactul de la Varsovia asupra unei alte tari din aceasta alianta “defensiva” politico-militara. Gestul lui Nicolae Ceausescu atrage atentia intregii lumi, divizata in blocurile antagoniste Est-Vest. Mai intai simpatia Occidentului, apoi alunecarea Romaniei spre o “extrema” asiatica. Din acel an fatidic, Romania se distanteaza de Pactul de la Varsovia, implicit de Moscova, lent dar sigur, creandu-se o prapastie intre Moscova, tarile Pactului si patria noastra. Apar primele fisuri ce vor culmina cu “anul Revolutiilor” 1989…Nicolae Ceausescu gaseste un “aliat” pretios in China, care se distantase de Moscova, creandu-si propriul sistem comunist de care facem atata caz astazi…Distantandu-se de Moscova, China primeste si vizita unui presedinte american celebru Richard Nixon…Imi aduc aminte ca principalul cotidian central romanesc Scanteia prezenta destul de succint situatiile internationale din zona asiatica, cu precadere “imparatia” chineza si, mult mai putin URSS. Revista China, o amintire si totusi, studiind-o dupa atatia ani, imi dau seama, ca istoric, ca un alt sistem de guvernare in aceasta tara este imposibil la dimensiunea teritoriului si la numarul populatiei, aproape 1,6 miliarde de locuitori!

Caderea regimului Ceausescu, in Decembrie ’89, precum si haosul politic si economic ce a urmat, asa zisa “tranzitie” genocida romaneasca, a dus, fireste, la o racire a relatiilor romano-chineze si la perpetuarea unei false imagini despre China, cu precadere in randul tinerei generatii post decembriste, care trebuia sa vada in China doar un regim comunist care trebuia condamnat din fasa. Mass media romaneasca a intarit campania de dezinformare despre China, prezentand doar cazuri iesite din comun: rafauieli mafiote chineze pe teritoriul romanesc, incidentele si falsa Revolutie din Piata Tiananmen, decembrie ’89, si prezentarea unui regim comunist de tip sovietic in China, deci, nimic mai fals. Cum istoricii romani au ales sinuoasa si mincinoasa cale a politicului, ne dam cu totii seama ca imaginea statului chinez contemporan este una preconceputa in Romania, din pacate. Despre ultimul aspect, am retinut un comentariu rautacios, al unui coleg de televiziune din media centrala, cu putin inainte de festivitatile de deschidere ale Jocurilor Olimpice de vara de la Beijing din acest an, o afirmatie care suna in linii mari cam asa: Iata o premiera mondiala, ca un stat comunist totalitar sa organizeze aceasta editie a Jocurilor Olimpice…. Deci, premiera nu era faptul ca Beijingul era gazda competitiilor, ci ca statul chinez este comunist. Ca sa putem judeca, va invit sa priviti imaginile alaturate: prima, a orasului Hong Kong, cea de-a doua a capitalei chineze, Beijing, vechiul Pekin. Este poate vreun oras romanesc “democratic” mai curat si grandios decat unul “popular” chinez? Ati vazut vreo constructie similara dupa Decembrie ’89 ridicata la noi, ca in imaginea alaturata?

Spectacole grandioase erau adeseori vazute in China Epocii Mao, pe marile stadioane si in locuri publice. Aparent pareau desprinse din basme si totusi, daca ne uitam in istoria milenara a Chinei, aveau acelasi fast cu cele de la curtea marilor imparati chinezi. Ele s-au perpetuat. Regimul Ceausescu le-a adaptat ani la rand. Imparatul Solomon in Pildele sale ne spune ca nimic nu este nou sub soare! Sa mergem acum dupa Marco Polo si sa-l insotim cu membrii familiei sale in China.Urmati-ma!

Vom porni pe urmele lui Marco Polo sa exploram China si Orientul. Povestea lui a fost rescrisa de multi autori, pentru copiii, tineri, adulti si batrani. Merita s-o rescriem si noi pe Historia Universalis! Il vom urmari pas cu pas pe tanarul Marco, din locul unde l-am “parasit” in episodul precedent, Baghdad, Orasul Califilor, Orasul Oval, intr-o traducere pentru dumneavoastra. De la Baghdad, urmand aproximativ traseul Marelui Macedon, ajunsera la Kerman si, de acolo, tinand-o tot spre Rasarit, poposira la Balh, din vecinatatea Fluviului Sir-Daria sau Oxus, acolo unde se zice ca Alexandru cel Mare se casatorise cu fata lui Darius, unind doua lumi: Europa cea Greceasca si Asia…

Pe calea aerului, la bordul celebrului avion- vedeta Airbus 820, din Europa pana in Asia calatorim exact 13 ore in cele mai confortabile conditii, insa, in perioada de care va vorbesc, o calatorie putea dura luni, poate ani, iar lumea se schimba mereu in infatisare pentru drumeti. Azi disparea un imperiu, maine un stat, poimaine se misca un popor si locul ii era luat in Istorie de un altul…Si, multe frumuseti zarira calatorii nostri…Trecura pe sub poalele Pamirului, ajungand la Iarkand, apoi au intrat adanc in Desertul Lob Nor, o pustie bantuita noaptea de “duhuri”, cu batai de tobe si fantome in noapte. Geologii de azi explica acest fenomen de scrasnet al rocilor prin vibratia maselor de nisip supuse marilor alternante termice dintre fierbinteala zilei si gerul noptii…Un pic superstitios, ca de altfel toti oamenii din vremea sa, Marco, povestind in cartea sa despre acest tinut “bantuit” de duhuri face referire la un oarecare preot Ioan, diferit de cel din Africa. Ioan Asiaticul era un fel de sef sau uaug al keraitilor, un personaj controversat, recunoscut ca rege al poporului sau chiar de catre imparatul Chinei. Acest Ioan se spune ca adoptase crestinismul de rit nestorian si l-ar fi batut intr-o lupta pe temutul Genghis-Han. Este unul dintre primele contacte descriptivo-vizuale ale Europei cu Asia. Marco Polo descrie pe locuitorii campiei siberiene, din Nord si Sud si vede ca acestia cresteau niste animale foarte “ciudate”, un fel de boi cu lana foarte fina si mari ca elefantii. Desigur, e din nou o exagerare in fata noului dar, noi suntem convinsi ca este vorba despre iak, un animal specific regiunilor tibetane.

Daca ma uit in imaginea alaturata, as ajunge si eu prima data la aceeasi concluzie cu tanarul Polo. Gurile rele spun ca relatarile lui Marco Polo sunt bazate pe informatii din alte surse si nu din observatii personale. Totusi, e bine sa existe indoiala. La nord de Marele Zid Chinezesc, singura constructie ce poate fi zarita din spatiul cosmic datorita altitudinii la care se afla, in raport cu nivelul zero al oceanului planetar, negustorii Casei de Polo au ajuns la “orasul pacii” sau Kai-Ping-Fu, unde se afla resedinta de vara a marelui Kubilai-han. Aceasta resedinta care l-a mirat nespus pe Marco Polo se afla situata la Nord de Hanbalik (Pekin) si la Rasarit de Kalgan. Desigur, la 17 ani, Marco Polo avea o minte inflacarata in imaginatie si, fara doar si poate, in descrierile sale de mai tarziu predomina o tenta de exagerare, de ceva senzational, iesit din comun, pentru un european, in contact cu civilizatia chinezo-mongoloida.

Tatal, fiul si unchiul, au stat in China 19 ani (1271-1290). Pe plac i-a fost si tanarul Marco Marelui Han, caci l-a primit in slujba lui pentru cunostintele sale si aleasa pregatire a vremii. El l-a numit guvernator peste stravechea provincie Yang Zhou si i-au fost incredintate diverse misiuni care i-au intarit cunostintele geografice, dispersate pe doua itinerarii. Primul l-a dus pe venetianul nostru temerar, ca si mai tarziu Columb, pe coasta marii, prin Cathay si Manzi. El vede si ulterior va consemna in Cartea minunilor lumii despre doua orase vazute aici: Tiuanciu si Hanciu.

Al doilea itinerariu l-a facut spre sud-vest, catre Tibet si unde remarca ca sarea era folosita drept “moneda de schimb” in negot, prin urmare un troc dezvoltat fata de Europa. Desigur, multe alte lucruri l-au impresionat pe Marco Polo, lucruri asupra carora ne vom opri in treacat, ca sa-l putem urma in minunata sa calatorie care a deschis mintea inchistata a “intunecatilor” europeni din Veacul de Mijloc…Observa eticheta riguroasa de la curtea hanului, pe care Mao o va copia mai tarziu in timpul Revolutiei Culturale. Armata hanului si garda sa personala, intr-o tinuta impecabila, nedemna de barbarismul european, “cei fericiti” cum erau numiti, se supuneau unei riguroase si metodice etichete. Langa palatul imperial de langa Pekin, vazu o frumoasa gradina zoologica cu numeroase specii exotice. Poate zari ursuletul panda sau tigrul tibetan, cerbi albi si veverite zburatoare…si multe alte frumuseti. Desigur, o gradina zoologica similara poate fi vazuta si azi la Beijing, facuta de “comunisti” cu metode occidentale, pe care din pacate, noi, cu falsa democratie si fariseism, nici nu le stim!

Si mai fu uimit tanarul Marco de ceva cu adevarat iesit din comun: chinezii foloseau cu succes hartia, bancnota, poate chiar “actiuni” bancare…Ele inlocuiau foarte bine aurul si argintul. Ciudat! Erau ca niste cartulii care purtau pecetea sau “filigranul”, am zice noi azi, al lui Kubilai Han si valorau cam 10 besantini de aur la “cursul zilei”. Se schimbau cele vechi cu cele noi, dar negustorul sau camatarul pierdea 10% din valoarea sumei. Adevarate tranzactii bancare, cu mult inainte de Bursa de la Bruges!

Dupa 19 ani impliniti pe pamanturile din indepartatul, azi Extremul Orient, asiatic familia Polo a fost cuprinsa de dorul de tara, cum poate multi dintre dumneavoastra ati trait acest sentiment aflandu-va departe de casa, de patrie. Numai ca daca la venire drumul l-au facut continental, la intoarcere au decis sa se inapoieze pe apele planetare. Poate aici gasim cheia Drumului spre Indii. Traseul de intoarcere a starnit imaginatia Europei si a permis redimensionarea mirodeniilor si planuirea expeditiilor spre Rasarit. La fel cum Marele Razboi a fost o incercare nereusita din partea fostelor imperii coloniale de a-si imparti “feliile planetare”, astfel si Marile Descoperiri au pornit de la atractia mirodeniilor. Negutatorii Polo au plecat, la 1291, din portul Zeitun, cu mai multe corabii, zarind, in Marea Ciu sau Marea Chinei, asa cum o cunoastem azi, 7.448 de insule risipite, patria mirodeniilor. In Sumatra au stat ceva mai mult timp….Dupa care, au pornit pe calea Oceanului indian spre Ceylon, printre cele doua arhipelaguri, Nicobare si Andamane. Ceylon, o insula bogata in pietre pretioase despre care Marco Polo vorbeste cu entuziasm….Prin Stramtoarea Ormuz, patrund apoi in Golful Persic. Intarziara alti trei ani prin tarile Golfului si apoi s-au indreptat spre patrie, vizitand si alte taramuri, pe care le consemneaza: Abasia, Zanghibar si Madeigascar… Gurile rele spun ca descrierea este prea confuza ca sa fie si credibila ca le-ar fi vizitat! In 1295 ajung la Venetia, apoi Marco, atras de rivalitatile tenebroase ale politicii ajunge in inchisoarea genoveza, unde l-am parasind dicatandu-si “memoriile”. Acolo a stat doi ani. Intr-o prima versiune, opera avea titlul Cartea despre varietatea lumii. Marco Polo a fost un deschizator de drumuri, dar el a lasat mereu enigma Asiei impregnata in mentalul Europei, in cel al navigatorilor care au incercat sa descifreze prin calatorii Tara Marelui Han, in Indiile Hispanice. Astfel a inceput mirajul Drumului spre Indii si povestea mea cu aromate si mirodenii, pe care o inchei in fata unei studente din departare, la o masa cu ceai negru, simtind aromele Indiilor si luandu-va cu mine pe urmele lui Columb, de acolo de unde l-am lasat, intr-un episod precedent…

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...