O Istorie a Marilor Descoperiri Geografice (VII)

“Se doreste mai multa putere, mai multa forta, ajungandu-se intr-o hora nebuna a absurdului, hora care oricat de bizar si banal ar parea, oricat de ciudat si de absurd in sine ar sugera, este de fapt motorul care tine omenirea treaza, care duce omenirea la progresul si civilizatia, care ii face pe oameni fericiti.” – Sorin Cerin, filosof roman

“Dupa un esec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde”. – Victor Hugo

“Absurdul este o forma a ratarii sublimului.”-Nichita Stanescu

O istorie tragico-maritima (III)

Fiecare intreprindere mareata de pe minunata planeta albastra inseamna efort, daruire de sine si sacrificiu, dar si rezultatele sunt pe masura asteptarilor daca initiatorul face fata provocarilor acestei vieti trecatoare din care nimic nu luam cu noi dincolo de mormant, ramanand doar realizarile noastre si, foarte frumos ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca necazurile si ispitele sunt trimise de Sus in viata noastra spre a ne intari.

Cred ca la fel a fost si destinul unui om unic: Cristofor Columb, care isi va incepe marea aventura a vietii sale tocmai in Portugalia, unde ajunge printr-un naufragiu neprevazut, dar totul raul era spre binele sau, astfel dupa cum vom vedea in periplul nostru. La Genova, orasul sau natal, messir Cristoforo isi va schimba meseria de tesator cu cea de navigator, noua sa vocatie, atras foarte probabil de avantul descoperirii de noi taramuri peste mari. Catre anii 1474 sau 1475 se angajeaza in slujba casei de comert a familiilor Spinola si de Paolo di Negro. Acestia aveau corabii de comert la bordul carora Cristofor isi incepe ucenicia. Insa, la 1476, destinul i se va schimba brusc cand casa comerciala genoveza ii incredinteaza o misiune in Flandra. Porneste din portul Chios…

In apropierea coastelor portugheze, dincolo de Coloanele lui Hercule, primejdiile apar din senin prin atacarea unuia dintre vase, la bordul caruia se afla Columb, de catre o escadra franceza. Pirateria pe mare nu incalca cu nimic pe atunci legile internationale stabilite azi. Cel mai puternic captureaza prada. Vasul naufragie langa Capul Sao Vincente, iar Cristofor se salveaza inotand pana la portul Lagos, iar de acolo ajunge la Lisabona. A primit deja botezul marii. Sa-l urmarim indeaproape ce va face in continuare. Ajunge intr-o lume noua, pentru el ca genovez, supusa ea insasi schimbarii si care atragea ca un magnet toata Europa. O lume lansata in cucerirea de alte lumi noi. Un esec nu inseamna si sfarsitul unei initiative si, de aceea, in anul urmator, tot in cadrul unei misiuni comerciale genoveze, se imbarca spre Anglia, Irlanda si foarte probabil coastele indepartatei Islande, apoi revine la Lisabona. Deja observam ca orizontul sau geografic se extinde, aruncand parca o privire peste Atlantic.

Columb percepe Lisabona, noul sau refugiu, ca pe o capitala a timpului sau, ceea ce era de fapt. In port, pe strazile populate si in hanurile neincapatoare face cunostinta cu englezi, portughezi, italieni si flamanzi, negri sau mauri. Discuta si afla ultimele noutati, citeste si aprofundeaza lucrarile de geografie aparute. Intr-una din acele zile insorite ale Lisabonei, isi intalni fratele, pe Bartolomeo, care isi schimba la randu-i profesia familiala cu una la moda pe atunci: cartografia.Ne imaginam intalnirea:”-Cristoforo!” “-Bartolomeo, frate!”. Se reiau legaturile de sange, ambii frati copiaza harti, deseneaza harti si portulane, foarte probabil in urma unor comenzi prompte ale armatorilor de corabii. Din aceasta meserie cei doi frati se intretineau la Lisboa. Cu aceasta ocazie, se pare, Cristofor Columb invata latina pentru a avea acces la scrierile geografice contemporane.

Cunoasterea practica imbinata cu cea teoretica, nu l-a determinat pe Cristofor sa-si renege vechile preocupari comerciale care ii asigurau accesul spre necunoscuta mare. In 1478 il regasim in slujba lui Paolo di Negro care-l trimite pe genovezul nostru destoinic sa cumpere cantitati industriale de zahar in insula Madeira. In aceste doua locatii, Lisabona si Madeira, Columb este prins de febra expeditiilor maritime, un fapt foarte firesc cand deja stim de realizarile portugheze in acest domeniu facute de inaintasii sai. Expansiunea coloniala portugheza in directia sudica spre Guineea l-a atras si pe Cristofor sa viziteze locatia intre anii 1482-1483, foarte probabil in calitate de comandant de nava, daca tinem seama de meritele sale care l-au facut cu siguranta remarcat de timpuriu. Cu aceasta ocazie el a admirat puternicul fort Sao Jorge da Mina (Elmina), ridicat de inaintasul sau Diogo de Azambuja in Golful Guineei.

O data ce a intrat, prin casatoria cu Filipa de Perestrello e Moniz, intr-o casa nobiliara din Madeira, ca ginere al lui Bartolomeo, fost capitan al insulei Porto Santo, Columb isi va consolida cariera si pozitia sociala si implicit prin participarea la o succesiune de expeditii va lua contact cu o lume noua, se perfectioneaza in arta navigatiei, isi dezvolta aptitudinile de capitan, de pilot si astronom. Am fost invatati pe bancile scolii cum ca vastul proiect concretizat prin temerara calatorie de la 1492, ar fi fost influentat prin corespondenta pe care messir Cristoforo o purta constant cu renumitul savant florentin, cartograf de profesie, Paolo dal Pozzo Toscanelli. Nimic mai neadevarat. Eu as avea o alta teorie pe care imi permit sa v-o expun in cateva cuvinte cu talc. Proiectul in sine s-a nascut de fapt prin evolutia conceptiilor cosmografice in general si pe fondul expeditiilor si descoperirilor premergatoare anului 1492. Un aluat gospodina il framanta pana ce iese coca gata s-o dai la cuptor. Asa s-a nascut si parerea ca este posibila descoperirea unui nou drum spre Indii calatorind spre Vest, iar temerarii portughezi si inaintasii lor au pre-demonstrat acest fapt cat se poate de real.

Ce avantaje avea Columb in alcatuirea proiectului sau? Sa privim harta alaturata. Persanul Idrisi lucreaza 15 ani la ea, conceputa pentru regele normand Roger al II-lea al Siciliei. Originalul s-a pierdut, dar avem in schimb textul ce insotea harta: Cartea lui Roger. Lecturarea textului arunca o alta lumina asupra cosmografiei terestre de atunci, o opozitie intre inchistarea Occidentului si libertatea deplina a savantilor arabi. Stia de existenta spre Apus a Insulelor Canare, uitate si redescoperite la 1312 de Lanzarotto Malocello, un francez de origine genoveza. Gasim indicii clare despre sfericitatea Pamantului, de care cu un secol in urma, pe la 1050, carturarul Adam din Bremen era atat de sigur. Dar, pe langa cercetarile teoretice efectuate, cele practice veneau sa le intregeasca. Astfel, calatoriile lui Giovanni del Carpine, cea a lui Willem de Ruysbroek si a fratilor Polo, cu precaderea renumita aventura a Asiei initiata de Marco, cel supranumit Messer Millione, au stimulat spiritul aventurier european si in cele din urma l-au captivat si pe Cristofor Columb. Toate aceste teorii si calatorii sumative, intocmite tabelar in mintea genovezului nostru trasau o concluzie asupra Terrei.

In primul rand preia teoria vechilor greci, conform careia Marea Intunecata sau Oceanul Atlantic s-ar intinde pana in cealalta parte a globului spre Marea Sin. Pe de alta parte, un alt mare savant arab, al-Masudi, sustine in veacul al X-lea d. Hr. posibilitatea circumnavigarii terestre, dar ca o astfel de aventura ar solicita un timp echivalent cu o jumatate de mileniu. Marco Polo confirma Europei Intunecate despre imperiile renumite ale Asiei: tara Marelui Han, Cathay (China) si Cipangu (Japonia). Societatea evoluase in gandirea si descoperirile ei, traditia Europei se imbina cu cea araba. Evreii predau arabilor, arabii imbunatatesc conceptiile cosmografice, iar cartografii europeni le aplica pe hartie: portulanele lui Angelino Dulcert din Mallorca (1399), al fratilor Pizigano, atlasul catalan al evreului Abraham Cresques (1375) sau atlasul maritim al lui Fra Mauro (1457-1459). Si, iata ca dintr-o data, Terra, aceasta imensa necunoscuta devine palpabila: apar presupuse teritorii. Sunt intuite ca fiind reale, dar ori prea departe, ori prea aproape…Insule curioase rasar dintr-o data in mijlocul Oceanului. Englezii cauta fara succes insula Brandan pe la 1480 si mai tarziu. Se intreaba de Insula Celor Sapte Cetati, acolo unde s-ar fi refugiat, dupa cucerirea maura a peninsulei, cativa episcopi portughezi. Ulterior, Martin Behaim, o identifica pe globul sau cu Insula Antila sau Anti Ilha, in acceptiunea noastra Anti-Insula, deoarece se gasea de cealalta parte a Oceanului, dupa cum remarcam in imaginea alaturata.

Urma conceptia naiva a Insulei Brasil, situata foarte probabil, in acceptiunea de atunci, dincolo de Irlanda. Se presupunea existenta unui tinut Terra Australis care asigura echilibrul cosmic al lumii cunoscute atunci si desigur ca exemplele pot continua. Problema cea mai mare care se punea pe atunci era legata de dimensiunea Pamantului, deoarece aceasta dilema o data dezlegata dadea siguranta unei aventuri viabile. Portughezii sustineau ca, in calatoriile lor spre Apus ar fi zarit, intr-adevar mai multe insule in mijlocul Atlanticului. In 1474, portughezul temerar Fernao Teles cauta deja Antilele…Glasul marii spune multe, trebuie doar sa decriptezi simfonia ei. Marinarii care se abateau incidental mult peste limita arhipelagului Azores , spre Vest, povesteau cum pe apele nemarginitului Ocean pluteau figuri sculptate intr-un lemn necunoscut in Europa, trestii si alte artefacte aduse de curenti din Vest. Acolo trebuia sa fie Terra Incognito! Columb asculta si lua aminte orice amanunt, iar planul era deja schitat in linii mari. Pamant exista spre Vest, iar urmele aduse de curenti spuneau totul. Acolo erau Indiile mult ravnite.

Desigur, raportandu-ne la epoca lui Columb si la cunostintele de atunci, oamenii nu stiau de Gulf Stream, acel curent planetar cald care scalda coastele vestice ale Europei si face verile lungi si iernile blande, care din satelit se vede ca un imens fluviu ce brazdeaza Atlanticul de la Vest la Est, care devia corabiile din vechime ratacite pe imensul ocean si care aducea indicii europenilor despre Lumea Noua pe care Columb avea sa paseasca peste cativa ani. Alti europeni, se pare ca erau cat pe ce sa abordeze coastele americane, dar probabil s-au descurajat de imposibilitatea aparenta a unei calatorii mai departe, vazand pamanturile de Vest, cum a fost cazul lui Antonio Leme din Madeira sau al lui Vincente Diaz.

Columb si Toscanelli se completeaza reciproc. Unul alcatuieste calatoria, celalalt harta. Celebrul notabil al Florentei, magnificul oras al florilor si poeziei, Paolo dal Pozzo Toscanelli, matematician, medic, cosmograf si astronom, alcatuieste la 1474 o harta a lumii pe baza datelor antice despre Terra, ale povestirilor lui Marco Polo si altor navigatori precolumbieni. Harta a fost alcatuita special pentru regele portughez Afonso al V-lea si a fost expediata acestuia prin canonicul Fernao Martins. O alta copie a ei este dirijata catre messir Cristoforo, care corijeaza greselile distantelor dintre pamanturile desenate pe harta, coborand scarile de la mila araba, folosita uzual in epoca, la cea italiana care avea ceva peste un sfert din valoarea celei dintai.

Desi corijate, distantele stabilite de Columb au valori fictive. De pilda, distanta stabilita intre Insulele Canare si Japonia, de 2400 mile, ar corespunde in realitate drumului maritim dintre Arhipelagul Canarelor si Insulele Virgine din Marea Caraibilor. Ultimele insule enuntate Columb nu le putea banui existenta, desigur, dar asemenea erori au influentat pozitiv hotararea sa de a porni spre bogatele Indii. Ignoranta Evului Mediu privind existenta unui continent necunoscut si mai mult a celui mai mare ocean de pe glob, Pacific, ca o bariera juxtapusa in calea Drumului spre Indii, l-au facut pe Columb sa creada cu ardoare intr-o calatorie transatlantica, ba am putea spune sa devina obsesiva. Trebuia doar sa obtina un sprijin din partea suveranului sub sceptrul caruia traia de cativa ani: regele Portugaliei. Iata de ce, la 1484, messir Cristoforo se prezinta in fata lui Joao al II-lea pentru a-si expune vastul sau proiect: atingerea tarmurilor Asiei navigand spre Apus, ajungand in Cipangu si in Imperiul Marelui Han. Va reusi sa convinga somitatile intrunite in “sala de protocol” a palatului din Lisabona sub patronajul regelui? Il vom audia si noi in fata comisiei de examinare intr-un alt episod, numai pe Historia Universalis.