O Istorie a Marilor Descoperiri Geografice (V)

“Cu mult timp in urma constatasem ca atentia exagerata pe care o acorzi unei persoane este de-a dreptul incomoda. Atunci m-as fi simtit oarecum prost daca as fi vazut poza mea pe pagina unei reviste.”-Agatha Christie, detectiv, prozator

Advertisements

“Daca dorim sa continuam a trai pe aceasta planeta este nevoie de o schimbare de atitudine”-Albert Einstein

“Vitejie, un amestesc ostasesc de vanitate, datorie si speranta de cartofor”-Ambrose Bierce

O Istorie tragico-maritima (I)

Intr-o zi de mai, plina de miasmele primaverii, pe care multi o ravnim ca sa scapam de patima iernii eurosiberiene, am inceput sa rescriu istoria, gasind un roman prafuit de vreme al romantiosului frantuz Michel Zevaco, inegalabilii Cavaleri de Pardaillan. Si reluand lectura an de an, cum fac preotii in lungi litanii, am reusit sa o invat pe de rost, apoi, gradat clepsidra intorcandu-se, intr-o alta zi de mai, cu geamurile camerei deschise larg, ca sa patrunda sunetul privighetorii in inserat, mi-am imaginat ca pornesc intr-o lunga calatorie pe marea acestei vieti trecatoare.

Mi-am dat seama ca visand ca mine, un navigator indraznet, apoi doi, trei sau patru si multi altii au pus visele in practica…Azi o sa va arat aceste vise devenite realitate. Dar cum? Cu multe sacrificii. O sa mai zabovim un pic in Portugalia, caci nu am terminat sa va arat frumusetile ei ascunse. Urmati-ma!Intocmai precum intr-o cursa de Formula 1, caravelele portugheze se avantau mai departe si mai departe. Sa-si fi pus in gand portughezii sa descopere lumea intreaga? Ating insulele Sfanta Elena si Tristao da Cunha, pun piciorul pe rand pe coasta de Est a Africii, in Mozambic, Quiloa, Mombassa, Melinda, iar la 1492 este descoperita Groenlanda. Amiralul Vasco da Gama reuseste performanta si riscanta calatorie spre India. Iar odata atinsa India, ea devine un punct de plecare al acestei marete miscari de expansiune portugheza peste meridianele Asiei. Si cum o miscare trebuia tipizata dupa standardele vremii sale, ea a primit mantia celor trei directii de expansiune: explorare geografica, apostolat religios si exploatare economica, la care vom adauga si un centru unic de comanda, portul Goa cucerit la 1507 de catre Afonso de Albuquerque, impreuna cu stramtoarea Ormuz.

Avand o puternica baza de pornire chiar in inima Asiei, portughezii se pot avanta in necunoscut, redescoperind pe rand Malacca la 1511, oprindu-se intr-o mare escala in China, la Macao, port pe care dealtfel reusesc sa-l cucereasca la 1557, ating pe rand insulele Celebes, Mariane, Noua Guinee. Desigur, ne aflam in fata unei realitati istorice fara precedent, si anume nasterea primului imperiu colonial european, al portughezilor. Sub soarele Asiei prindea contur o Noua Roma care avea nevoie sa supravietuiasca la mii de kilometri distanta de blanda Portugalie, unde la Lisboa trona puterea sub sceptrul imperatorului Manuel, supranumit Norocosul (1469-1521). De ce Norocosul? Proportional cu extinderea coloniala a imperiului sau peste mari si tari, contactele comerciale cu Bengalul, Pegu, Siam, Japonia, l-au facut peste noapte unul dintre cei mai bogati, daca nu singurul, dintre suveranii Europei si i-au dat posibilitatea sa gestioneze pauperitatea economica portugheza. In timp ce cutezatorii sai conationali lipeau teritorii intregi la imensul puzzle asiatic, misionarii isi indeplineau cu verva misiunea de apostoli evanghelizatori, ajungand la curtea Marelui Mogul, in Arabia, Abisinia si Persia. Insa marea realizare portugheza a fost cu siguranta Brazilia, descoperita din capricitatea vanturilor care au impins flota lui Pedro Alvarez, deviind-o din drumul ei spre Indii catre coastele braziliene la anul 1500. Asadar, remarca istoricul Ovidiu Dramba, la o data cand spaniolii posedau doar Antilele si cand abia incepusera sa exploreze continentul american, portughezii posedau deja 5.000 de leghe de coasta si pornisera colonizarea intensa a Braziliei. Incet, incet, aud intonatiile inalte ale unui imn divin in timp ce voi intra alaturi de dumneavoastra in Manastirea Ieronimilor din Belem. Ecourile ce se perinda inauntru imi aduc aminte de scenele sfasietoare de bun ramas, care odinioara dadeau un farmec aparte portului Restelo de pe estuarul fluviului Tejo, cand cutezatorii portughezi porneau pe caravele in necunoscut, spunand o rugaciune, cum facem noi astazi, duminica de duminica in naos-urile frumoaselor noastre biserici. Orientul invadeaza capitala portugheza si face din Lisabona cea mai stralucita metropola comerciala din secolul al XVI-lea, iar Norocosul nostru rege, ametit fara indoiala de belsugul care-i invadeaza tara, se gandeste sa o inzestreze cu o stralucire exterioara pe masura. Regele Manuel isi denomineaza propriul sau stil arhitectonic, numit de acum incolo manuelin.

Acest stil unic poate fi decriptat pas cu pas, ca dintr-un haos aparent, de sub boltile Manastirii Ieronimilor din Belem, ridicata pe locul unei foste capele, acolo unde vajnicii navigatori isi rosteau lungile litanii inainte de a parasi pamantul patriei iubite. Ctitorul ei este chiar regele Manuel cel Norocos si sotia sa Maria, fiica preacatolicilor regi hispanici Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia, intemeietorii puternicului regat al Spaniei. Este ridicata la anul 1502 si ovationata de marele carturar Nicolae Iorga, care o si viziteaza dealtfel, descriindui stilul arhitectonic unicat.

Magia Orientului si delirul bogatiilor indiene, contopite aparent intr-un haos indescifrabil, se releva din panza intunericului intr-o deplina armonie prinzand forme desavarsite sub inchipuirea bogata a arhitectului Ioan de Castilho care a lucrat la catedrala dupa 1500. Abunda decoratiile in piatra intr-o inlantuire deplina, goticul imbinandu-se deplin cu naturalismul Renasterii. Ideea a venit importata din indepartatele Indii: magia templelor hinduse…Elementele acestea de decoratiune in piatra, unicate in Europa, aduc miresmele unor taramuri mai deschise si mai calde, care urmau sa fie descoperite pe rand. Detaliile deruteaza si totusi pastreaza armonia de ansamblu. Merita sa vizitati macar odata Manastirea Jeronimilor si inca ceva mai am sa va arat, un alt monument unic care decoreaza Lisabona: Turnul Belem. Urmati-ma!

Ce multe se pot intampla sub domnia unui rege ca Manuel (vezi foto)! Un turn ce simboliza mandria nationala portugheza se ridica la tarmul marii din albastrul de azur al apelor atlantice, domolite doar de fluviul Tejo si pazind in continuare poarta Lisabonei. Iorga il vede si pe acesta si ne ofera o descriere plastica, pe care merita sa o auzim din timp intoarsa:

“Puternic turn de paza care se tine si astazi neatins in mandria lui, cu salile joase boltite, cu scarile care duc la logii si la terase, pana la varful unde timpurile noastre au asezat farurile de calauzire”

Bastionul ii saluta mandru de sine pe marinarii osteniti care se intorceau in patria lor draga si tot el era martorul tacut al unor grandioase parazi pe care norocosul Manuel le organiza in capitala sa, precum odinioara Caesarii pe malurile Tibrului, spre a-si etala luxul si bogatiile de peste mari ingramadite in cuferele portugheze. Dar totul a fost un vis si nedreapta a fost si soarta cu mica si mandra Portugalie. Luxul afisat adancea ruina tarii si perla de la malurile fluviului Tejo se umplea de vagabonzi si aventurieri, iar Curtea de paraziti. Agricultura, ocupatia principala a acelei epoci demult apusa cazu in desuetudine, iar paturile mici si mijlocii erau atrase spre opulenta capitala care-si etala fastul. Situatia insa era destul de critica in ciuda expansiunii imperiului portughez. Greu de aparat, teritoriile nou recucerite pe harta lumii de temerarii navigatori portughezi, au cazut pe rand in mana olandezilor si englezilor care le exploatau, practicand un comert clandestin. Aurul devenise insuficient pentru a acoperi cheltuielile grandioaselor constructii de la Lisboa. Capitala afisa doar un fast de exterior, iar nori negri se adunau amenintatori deasupra micului regat lusitan. Banii dobanditi prin mari sacrificii omenesti plecau peste granita pentru a se cumpara alimente, deoarece ele nu mai puteau sa fie produse in Portugalia. Si la toate acestea se mai adauga un rau necesar, Tratatul de la Tordesillas din anul 1494. Ce prevedea acest act? In fapt, cum am precizat deja intr-un episod precedent, decizia papala din 4 mai 1493 va fi intarita un an mai tarziu, la 7 iunie 1494, prin Tratatul de la Tordesillas (Spania), evitandu-se astfel un razboi intre cele doua “state surori” (expresia Papei), aflate deja in concurenta, mai ales dupa Epopeea lui Cristofor Columb. Astfel, stipuleaza Tratatul in cauza, Portugaliei si Spaniei li se fixeaza ariile de pe glob care le revin fiecareia, prin trasareaunui meridian care trece la 370 de leghe marine Vest de Capul Verde, consecinta fiind ca emisfera vestica revine Spaniei, cu teritoriile Peru, Antile si Mexic, pana la Insulele Moluce, iar emisfera orientala, Portugaliei, prin teritoriile deja cucerite sau colonizate.

 

In linii mari, delimitarile teritoriale ale Tratatului de la Tordesillas se mentin si astazi, exceptand factorul politic, aparitia de noi state independente in America Latina, dar respectand conturul lingvistico-cultural hispano-lusitan.Conform statisticilor online,site-ul DGLF-LF, dupa o estimare din 1994, da 182 milioane de vorbitori de limba portugheza.Leclerc (2001) da 170 milioane. Campbell (2000) da 9 milioane de vorbitori în Portugalia si 125 milioane în Brazilia. Chaudenson (2001) da un total de 165 milioane de lusofoni împartiti între Brazilia si Portugalia. Site-ul Iberolenguas da numai 117 milioane de vorbitori.

 

Moartea lui Manuel I nu stopeaza criza portugheza, desi imperiul creste in Orient, totusi, urmasul sau la tron Joao al III-lea (1502-1557) s-a dovedit a fi un suveran destul de intelept si un foarte bun organizator. Nefiind un popor mare care sa domine, portughezii si-au dat seama instinctual ca puterea omeneasca este limitata si prin urmare regele a decis sa se renunte la majoritatea posessiunilor din Nordul Africii. In schimb, Brazilia, descoperita la 1500 a beneficiat de un statut organizatoric de exceptie, prin guvernare si impartire administrativa. Dealtfel, acest stat, singurul lusitan din America Latina, a asigurat supravietuirea Portugaliei cateva secole, pregatind exportul si imigratia. Despre istoria unica a Braziliei vom mai vorbi pe larg pe parcursul disertatiei noastre. Ce mostenire lasa Portugalia lumii redescoperite? Credinta, limba, cultura si civilizatie, asezarile portugheze, intemeiate initial ca porturi si forturi de aparare, devenind centre de civilizatie care iradiau spre profunzimea teritoriului descoperit. Se incheie “miracolul portughez” brusc? Punctand arealele geografice de peste mari ale Portugaliei, putem conchide ca in secolul al XVI-lea imperiul colonial portughez acoperea trei oceane si teritoriile a trei continente. Magnific si prea frumos pentru un popor deosebit, care abia numara un milion de locuitori in tara-i sa natala si care vreme de cel putin un secol a fost varful de lance al Europei in Epopeea Marilor Descoperiri Geografice si care i-a ramas apoi nostalgic supravietuitor…Nostalgia marii m-a atras intotdeauna ca un magnet, dar de pe frumosul Turn Belem, de un alb imaculat, incerc sa ma destind o saptamana, urmarind Atlanticul si framantand aluatul unui nou episod, numai pe Historia Universalis.

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...