O Istorie a Artei Flamande (I)

Scurta introducere-Meridianele artei flamande

Advertisements

Este destul de dificil sa definim arta per ansamblu deoarece am fi incompleti. Arta este expresia frumosului manifestat sub diverse forme: pictura, muzica, sculptura sau arhitectura, teatru si mai nou in cinematografie. Nu toti oamenii au gustul frumosului si toti sunt tentati sa judece un artist dupa opera sa, nu neaparat in sensul pozitiv. Iata de ce istoricul E. H. Gombrich sublinia, profund motivat: Arta ca atare nu exista, exista doar artistii. In opinia aceluiasi autor, sus citat, arta este ansamblul activitatilor umane prin care in diverse epoci si locuri, omul a lasat in urma admiratia pentru frumos, concretizata si materializata, asa cum am subliniat mai sus sub diferite forme de expresie.

Arta se pierde in zorile civilizatiei omenesti si se grefeaza pe elementul istoric al unui popor sau neam. Din acest punct de vedere avem de a face cu disciplina Istoria Artei, studiata in scolile romanesti. Fiecare artist este un individualist in exprimare si operele lui se vor diferentia de altele cu subiecte similare, profane sau religioase. Frumusetea artei trebuie cautata nu in subiectul tratat, ci mai degraba in viziunea artistului respectiv.

Ca sa putem defini corespunzator arta flamanda sau a Tarilor de Jos, trebuie sa trasam cateva meridiane geografice, pentru inceput, caci arta din nord este legata indisolubil de peisajele unice de acolo, pe care artistii le-au reconturat in nemuritoarele lor capodopere, marturie vie peste generatii. Ne aflam in fata a doua realitati geografice de sine statatoare Flandra sau Belgia si Regatul Tarilor de Jos sau al Olandei. Sub denumirea generica de Flandra, teritoriu cuprins intre fluviile Escaut si Meusa, cu tinuturile Hinaut, Artois si Brabant, se intelegea ducatul Flandrei, provincie aprig disputata intre monarhia franceza si cea engleza, cu precadere in timpul razboiului celor 100 de ani. Rivalitatea dintre flamanzi si francezi a facut ca pe langa valona, ca limba oficiala, sa fie adoptata si franceza, in provinciile vestice, aflate la granita cu Franta. Mai tarziu, conflictul este lasat mostenire spaniolilor. Pitorescul tinut Artois a plasmuit denominatiunea geografica de fantani arteziene, caci acolo acestea se gasesc la suprafata scoartei terestre, fara interventia factorului antropic, care le-a amenajat mai tarziu, importandu-le in intreaga Europa. Nu in ultimul rand, Comitatul de Artois, a dat nume celebre de conti ai Frantei.

Revolutia anti-olandeza din 1830, contureaza un nou stat pe harta politica a Europei, Belgia, care si-a luat denumira foarte probabil de la tribul celtilor belgi, cuceriti de catre legiunile romane inca din anii 58-50 i. Hr., cu capitala la Bruxelles, un oras de 950.000 locuitori. Cealalta realitate geopolitica de la Marea Nordului, Olanda, si-a luat denumirea de la alte doua triburi germanice, ale frizilor si ale batavilor, la fel supuse initial de catre legiunile romane in sec I i.Hr. De Olanda se leaga politic personalitatea lui Wilhelm I Taciturnul (1572-1584), zugravita cu decalaj romantic in Laleaua neagra, de Alexandre Dumas-tatal, si dinastia engleza de Orania. Aceste doua Tari de Jos, denumite astfel si datorita reliefului jos, sub nivelul 0 al oceanului planetar, sunt unite astazi, de la 1947, in uniunea vamala BENELUX, adica Belgia-Olanda (NL) si Luxemburg, ba mai mult, ceea ce ne intereseaza in dezbaterea noastra, ele formeaza o axa a artei din nord, bine delimitata de restul Europei.

Daca Tarile de Jos erau teatrele unor ample operatiuni militare terestre ale marilor puteri europene, artistii si-au urmat destinul firesc intr-o originalitate aparte. Arta, la fel ca si istoria sa, pe care se grefeaza, a cuprins mai multe epoci, de dimensiuni temporale mai mari sau mai mici, de la o regiune geografica la alta. Epocile de inceput au fost definite de catre specialisti pe baza unor particularitati ale stilului, vizibile in exprimarile artistice: arhitectura, pictura, sculptura. Inceputurile artei flamande sau a Tarilor de Jos este plasata in contextul Epocii Romanice, epoca definita de catre cuceritorii normanzi veniti de pe batranul continent in Anglia, pe la anul 1066, dupa Batalia de la Hastings. Acestia aduceau cu ei un stil de constructie nou, evoluat, care crescuse si se dezvoltase o data cu generatia lor in Normandia si in alte parti occidentale ale Europei. Acest stil la randul sau s-a desprins din renasterea carolingiana de la Aachen, cand Carol cel Mare, imparat al Occidentului intre 800-814, i-a scos pe invadatorii germanici din ignoranta barbaricumului spre cultura romanitatii. Ori, acest sincretism s-a transpus in arta romanicului, o arta in esenta germanica, dar stilata de catre germanicii care au adoptat latinitatea, sub o forma sau alta. Arta romanica are originalitatea ei si s-a numit si arta normanda, subinscrisa epocii pe care a definit-o.

Inceputurile

Arta romanica mai este cunoscuta in Tarile de Jos si sub denumirea generica de arta mosana si ea isi are inceputurile sale la Liege, primul centru al unei renasteri artistice remarcabile impulsionate de principele episcop Notger ( 972-1008) si continuata de urmasii sai. Fara indoiala ca liniile artei Evului Mediu sunt trasate de factorii ecclesiastici, caci omul epocii are o mentalitate profund religioasa. Biserica prin principii sai se impune in toate sferele vietii sociale, implicit in arta. In secolul al XII-lea, Liege-ul era o noua Athena, dupa cum avea sa remarce un monah contemporan. Notger ingradeste spiritual o intreaga regiune geografica: Amay, Huy, Dinant sau Stavelot. Centrul sau ramane catedrala Saint-Lambert si palatul episcopal din Liege. Literele, teologia, muzica sunt pretuite la mare cinste.

Daca principele Notger a impulsionat arta, urmasii sai o vor consolida, trasandu-i nota originala. Efervescenta religioasa se face simtita, mai ales in Epoca Romanica, prin ridicarea edificiilor ecclesiastice: biserici, catedrale, manastiri. Catedrala Saint-Barthelemy din Liege ne retine cu siguranta atentia, ca pol al artei romanice. A fost fondata in jurul anului 1015 de catre Godescalc de Morialme. Este construita in stilul clasic mosan: lungimea de 28 m. si inaltimea de 28 m. Desigur ca dimensiunile unei constructii romanice sau mosane (de la fluviul Meuse, N.A.) ne impresioneaza, dar edificiul nu este complet daca nu regasim si scene religioase evidentiate in sculpturi si basoreliefuri. La Saint-Gertrude din Nivelles, o alta constructie de proportii, sculptorii anonimi au infrumusetat portalul lui Samson, iar la Liege, ne retine atentia Fecioara a lui Dom Rupert, realizata catre anul 1130.

Pe langa impozantele edificii ale cultului romano-catolic, intr-o faza primara, artistii s-au preocupat si de infrumusetarea cartilor si a obiectelor necesare in desavarsirea cultului. Anluminiatura se practica in manastirile din Liege, ca de pilda la Saint-Trond, Lobbbes. Am pastrat pentru cititorii nostri denominatiunile france, cele valone sau belgiene, impropriu spus, fiind mai greu accesbile la pronuntie. La Stavelot s-a pastrat o culegere, Collectaire de Stavelot, la Lobbes, Omiliile Sfantului Grigorie de Nazianz sau Saint Gregoire de Nazianze de Lobbes, iar in secolul al XII-lea, la Liege, gasim un document intitulat Psaltirea lui Lambert cel Gangav.

Fildesul este lucrat inca din timpul lui Carol cel Mare, iar Evangheliarul lui Notger ramane o opera unica, dar si plina de controverse. Il reprezinta oare pe Notger, implorandu-L pe Hristos? Dateaza din 1108? Aceste intrebari s-au nascut din cauza deteriorarii manuscrisului. Multe din capodoperele artistilor flamanzi din perioada mosana, numita si perioada veche a artei flamande sunt raspandite in diferite colectii publice, de muzeu sau ale unor particulari, ca de pilda un Evangheliar de la Oxford din secolul al XI-lea.

Toate aceste realizari artistice flamande s-au grefat pe fundalul unor transformari economice majore, indisolubil legate de industria postavului, care au propulsat Tarile de Jos in randul statelor dezvoltate ale Europei Evului Mediu. Cea de-a treia categorie a exprimarii artistice mosane o constituie arta metalului sau a dinanderiei, nume care deriva de la tinutul Dinant, dar care s-a axtins apoi la Liege, Huy si in alte provincii ale Tarilor de Jos. Pe langa cartile de cult: Psaltiri, Evangheliare, Omilii, un loc de seama in oficierea serviciului divin, il ocupa obiectele liturgice realizate din metale pretioase: aur, argint. Renier de Huy este presupusul autor al cristelnitei de la Saint-Barthelemy din Liege, care dateaza din anii 1107 sau 1118. Este considerata a fi prima capodopera nominala a Belgiei care imbina autentica gandire crestina cu frumusetea spiritului flamand. Reliefurile sale in procedeul rond-bosse, asupra caruia vom mai reveni, sunt consacrate Botezului, ca de pilda: Predica Sfantului Ioan (se intelege Ioan Botezatorul, N.A.), Botezul publicanilor sau al multimilor si desigur, tema centrala, Botezul lui Hristos. Alte teme legate de Botez si convertirea neofitilor sunt tipice acestui artist renumit, ca de pilda Botezul centurionului Cornelius si al Filozofului Craton. Astfel, obiectele topite si batute in arama au devenit recunoscute in toata lumea crestina, raspandite fiind prin intermediul manastirilor pana in Austria si Polonia.

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...