O Geografie a Imperiilor Coloniale (VI)

Cand e timpul pentru plata unei taxe pe venit, omul cinstit va plati mai mult, iar cel necinstit mai putin pentru acelasi salariu.- Platon

Advertisements

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…”

Pablo Neruda

Globus MundiIntemeietorul de drept al imperiului colonial spaniol este Hernan Cortes, omul care trecu de la gospodarirea pamantului la cucerirea pamantului, care lasa uneltele pamantului in favoarea spadei si a lancei, un intelept administrator latifundiar, dar si un comandant ager, hotarat, intelept si care nu se lasa niciodata infrant de imprejurarile potrivnice din Noua Lume si care se implica cu oameni potriviti in actiuni dificile, pe scurt iata portretul autentic al primului conquistador hispanic. In afara de cuceritor, Cortes este si un intemeietor de stat in Noua Spanie, sau totalitatea teritoriilor de peste mari ale Spaniei obtinute in urma explorarilor si colonizarilor din Epoca Marilor Descoperiri Geografice din cel de-al XVI-lea veac.

Cand pornesti pe un drum, conteaza foarte mult sa-ti cunosti indeaproape oamenii, sa fi un bun psiholog si, la nevoie, sa stii sa-i strunesti. Daca va aduceti aminte, pe vremea scurtei sale studentii, la renumitul centru universitar din Salamanca, nobilul nostru studios si-l alese ca model pe Alexandru cel Mare si ale sale cuceriri din Europa si Asia, pana la granitele indepartatului Indus…Probabil se intreba de ce, cu o mana de oameni incercati, nu i-ar calca pe urme si sa cucereasca el insusi spre gloria sa si a Coroanei Castilliei si Aragonului intinse imperii ascunse in inima continentului. Dar, ce oameni isi alese?

Desigur, tineri inflacarati ca si el si dornici de aventura sau poate grabiti sa scape de suspiciosul guvernator al Cubei, don Velasquez…Hidalgos sau cavaleri trecuti in lupta, precum in sita si darmoz. Ii racola rapid de la Trinidad, un port de tranzit unde acosta, situat pe coasta de sud a insulei. Cutezatorul Pedro de Alvarado si fratii sai, Jorge, Gonzalo, Gomez si Juan zis “Bastardul”, venira apoi increzatori precum apostolii: Juan Velazquez de Leon, Alonso Hernandez de Puertocarrero si mandrul Gonzalo de Sandoval, zis si cel “credincios”, adevarati ucenici cu spade de incredere. Aur, aur, aur, razbateau dureroase cuvintele lui Columb intru amintire eterna pentru prea-cuviosii regi ai Casilliei si Aragonului…Oare nu pentru acest metal pretios se zbatura atatea minti de pe batranul continent amortit in aura intunecatului Veac de Mijloc? Dadura de un continent, nimeni nu se indoia si intuitia ii apartinea doar florentinului Amerigo Vespucci….si continentul era in fata lor si un alt mare Ocean il despartea de un altul si apoi din nou de Lumea Veche….Un continent? Desigur, caci intre anii 1505 si 1507, Juan de la Cosa explora coastele Golfului Darien, avandu-l la bordul caravelei sale pe intuitivul cosmograf si pilot florentin, aflat in slujba Spaniilor, Amerigo Vespucci. Citit si poate prea savant pentru vremea sa, Vespucci va oferi o descriere pitoreasca in cartea calatoriilor sale: Mundus Novus sau Lumea Noua, identificand-o cu un continent necunoscut europenilor pana atunci: America de Sud. In Lumea Veche, vestea dadu un nou contur Geografiei si in mica Lorena, la granita dintre Franta si Germania, un teritoriu ce a creat depline dusmanii in veacul trecut intre cele doua tari, numitul Martin Waldseemuller, un geograf din pitoreasca localitate Saint-Die, propune ca noul continent sa fie numit Americi terram siue Americam, adica Tara lui Americus sau America, ca un omagiu adus realului sau descoperitor sau omului care si-a dat seama ca este de fapt vorba despre un continent cu totul diferit de Indii sau Asia, in care cu ardoare crezura Columb si ucenicii sai.

Aceasta mentiune o regasim la carturarul loren in 1507 in opera sa Cosmographiae Introductio, numai ca cercetari critice mai noi propun ca termenul generic de America ar fi fost pus in circulatie de catre ucenicul si colaboratorul lui Waldseemuller, poetul si filologul Mathias Ringmann. Cativa ani mai tarziu, in 1509, intr-o alta lucrare de geografie, aparuta la Strasbourg, Globus Mundi, termenul de America devine folosit si uzual se impune pe intreg mapamondul din cel de-al XVII-lea veac si pana azi. In ceea ce priveste autenticitatea acestei descoperiri atribuita lui Vespucci, ea a starnit ample controverse, la fel ca si harta tinutului Vinland prin care se certifica de fapt ca vikingii sunt primii europeni care au calcat in Lumea Noua spre anul 1000. Documentul cartografic descoperit in anii ’50 ai secolului trecut a fost considerat multa vreme un fals, dar in ultimii cinci ani cartograful Larsen din Copenhaga si echipa sa de specialisti au dovedit fara pic de tagada autenticitatea sa prin cele mai moderne metode de investigatie.

Era timpul ca acel continent sa-si dezvaluie misterele fata de europeni si, la 10 februarie 1519, salutata conform obiceiului de bombardele de pe tarmul de la Havana, flota lui Cortes lua in piept largul pe directia insulei Cozumel, aflata la Nord-Est de Peninsula Yucatan…Porneau cu totii, deci, inspre o destinatie exotica inca necunoscuta precum o ecuatie matematica si care va deveni nucleul primului stat european latin din Lumea Noua: Mexicul, tara care va rescrie o istorie tipica in America Latina, ramanand in esenta europeana, asa cum vom vedea pe parcurs.

Incapacitatea sau iluzia desarta a lui Columb ca a ajuns intr-o alta lume decat cea Veche, Eurasia, a nascut in mentalul european colectiv denumirea generica de amerindieni data triburilor si populatiilor autohtone din America de Nord, Centrala si de Sud, civilizatii care erau deja la apogeu cand conquistadorii iberici le-au distrus imperiile, care azi sunt cercetate chiar de catre urmasii celor care le-au distrus. La venirea spaniolilor, aceste popoare si populatii se aflau in diferite stadii de dezvoltare si azi se cunoaste cu certitudine ca ele au ajuns pe pamant american in urma unor miscari in masa la scara, venind fie din China, fie din India, prin filiera asiatica, stiut fiind faptul ca in urma cu 40.000 ani i.Hr. America de Nord si Asia erau legate printr-o punte de legatura geologica: Alaska, numita si Beringia, de fapt o limba de pamant care lega peninsula americana de Siberia, in locul unde astazi este situata Stamtoarea Bering, sau pe rutele Oceanului Indian si ale Pacificului. In tipologia antropologica faciala, la urmasii amerindienilor de azi regasim trasaturi mongoloide, precum oblicitatea ochilor sau dialecte inrudite cu limbile chinice.

Ca sa exemplificam, este deajuns sa privim in imaginea alaturata la portretul popularului si controversatului, pentru unii, presedinte venezuelian Hugo Rafael Chávez Frías. Cercetarile si supozitiile istoricilor americani de azi, de limba hispanica sau de limba engleza, continua sa dea rezultate in aceasta directie, dar, sa starneasca si controverse. Scopul acestei prelegeri nu este de a elucida civilizatiile amerindiene, carora le vom dedica un capitol aparte, ci de a vedea spre ce necunoscut se indrepta Cortes si oamenii sai. Capacitatea de manager a lui Cortes iesi curand in evidenta in prima oprire a expeditiei pe insula Cozumel, cand Pedro de Alvarado ii nesocoti porunca de a ramane in larg, spre a astepta restul flotei, cobora pe insula, ucise cativa indieni si jefui cateva asezari nevinovate. Ca sa-si arate adevarata putere dobandita de amiral, Cortes il puse in lanturi pe comandantul corabiei, Camacho, apoi i-a poruncit cu asprime lui Alvarado sa restituie neintarziat indienilor toate bunurile luate. Telul expeditiei era cu totul altul: sa descopere un imperiu ascuns. Prin urmare el insusi despagubi pe sefii triburilor, ca sa-i imbuneze, cu nenumarate daruri, apoi porni sa exploreze insula si le spuse indienilor ca fac o greseala inchinandu-se idolilor din temple, apoi le dadu o pilda ridicand o Cruce cu chipul Sfintei Fecioare Maria.. Pentru indienii din insula, Crucea era simbolul zeului ploilor zis Tlaloc si deci inlocuirea nu a fost privita ca un afront, ci, mai degraba ca o surpriza a omului alb. Albii dadura in insula peste Heronimo de Aguilar ce naufragiase in urma cu peste sapte ani pe coasta Insulei Jamaica. Era un bun cunoscator al dialectelor maya si se va dovedi util expeditiei lui Cortes ca interpret.

Fiecare cronica are farmecul ei si batranul Bernal, jurnalistul expeditiei, la pensie, in pragul casei sale din Santiago de Guatemala, retras la 72 de ani, isi aduce aminte ca la 12 martie 1519 expeditia se opri si la gurile Fluviului Tabasco, unde hispanicii dadura peste 12.000 de indieni razboinici. Europenii aduceau un mijloc de lupta de temut: Calul. Calul si calaretul erau fiinte supranaturale, la care adaugam camasile de zale si armele de foc, care rapid i-au pus pe fuga pe indienii alarmati. Amerindienii nu cunosteau calul pana la venirea europenilor si nici armele de foc sau roata de car. Indienii, de data aceasta, ca sa-i imbuneze pe cuceritori le oferira daruri si, pe deasupra, 20 de fetiscane frumoase, printre care si Malitzin, carora spaniolii i-au zis de atunci dona Marina. Stiu ca unora dintre cititoare le plac telenovelele, eu le urasc desigur, insa originile lor se pierd in povestea tinerei Marina. Dupa ce i-a fost petitor, caci Cortes a vrut s-o casatoreasca cu capitanul Puertocarrero, apoi cu celalalt tovaras de aventuri Juan Jaramillo, capitanul general vazu in Marina o femeie inteligenta care invata fluent castilliana, cunostea locurile si, deci, o femeie credincioasa, utila expeditiei. La bine si la rau ea i-a fost alaturi lui Cortes, pana intr-o zi cand disparu ca o enigma si intra in legendele populare ale taranilor mexicani, uneori fiind vazuta ca o fantoma in Sud pe unde avea obiceiul sa umble Cortes si oamenii sai…Plecand de la Tabasco, in larg, ajunsera inspre San Juan de Ulua, unde pentru prima data spaniolii venira in contact cu locuitorii misteriosului imperiu: aztecii.

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...