O Geografie a Imperiilor Coloniale (V)

Când eram mic, ai mei s-au mutat de vreo zece ori. Doar că eu am reuşit să-i găsesc de fiecare dată.
– În copilărie am fost trimis într-o tabără cu copii de toate religiile. Aşa că m-au bătut copii de toate religiile.
– Când eram copil îmi doream un căţel. Dar ai mei erau săraci. Aşa că îmi cumpărară o furnică.
– Odată în copilărie am fugit de acasă. Reacţia părinţilor mei a fost că au dat în chirie camera mea.
– Mama mea nu a vrut să mă alăpteze. A spus că mă iubeşte ca pe un prieten.
(Woody Allen)

Advertisements

La apusul marilor imperii (I)

verplaz-150x150Lumea Noua a insemnat o posibilitate de castig si inavutire pentru multi europeni care au emigrat aici. Daca vreti, aceasta entitate geografica, America, de Nord, Centrala si de Sud este privita per ansamblu ca o prelungire europeana peste mari, la inceput una ibero-lusitana, apoi franco-engleza, scandinava si in cele din urma ramificatiile sale se pierd pana la limita uraliana a Europei intr-un flux continuu vizibil si in prezent. Aventura “americana” isi are originea in Reconquista iberica de peste mari si care culmineaza, de fapt, cu fondarea Imperiului Colonial Spaniol, pe ale carui ruine se dezvolta, o data cu cel de-al XIX-lea veac statele centrale, andine si sud americane independente, suverane si de sine statatoare asa cum le cunoastem cu totii astazi.

Insa, din pacate, prelungirea spaniola peste Marele Ocean a avut o latura negativa si anume distrugerea civilizatiilor sangeroase precolumbiene, care erau deja, unele, la apogeul lor civilizational. Tot cucerirea spaniola aduce pe continentul american conflictul prelungit dintre doua lumi orgolioase, cea iberica si cea anglo-saxona, “razboi nevazut” dar simtit intre culturi si resimtit pana in ziua de azi. A se vedea relatiile tensionate dintre USA si Mexic sau dintre USA si Venezuela.

In prelegerea precedenta am facut cunostinta cu un tanar studios de la Salamanca, Hernan Cortes, care veni sa-si caute norocul in Lumea Noua, unde-l si gasi de fapt, dupa multiple peripetii. Incepu prin a se indragosti nebuneste de farmecele prea frumoasei andaluze dona Catalina, apoi, urzi un complot impotriva guvernatorului Diego Velazquez, o actiune nebuneasca, desigur, caci acei nemultumiti au hotarat sa strabata cu o corabie cam 18 leghe care desparteau cele doua posesiuni ale Castilliei si Aragonului, respectiv Cuba si Espagnola. Aveau de gand sa se planga autoritatilor de acolo de purtarea guvernatorului, dar soarta le juca feste si complotistii au fost ferecati si aruncati in temnita rece si umeda…Dar, norocul se pare ca-l cauta cu ocaua pe Cortes, care reusi miraculos sa evadeze, intocmai precum in filmele cu Zoro, apoi se refugie intr-o manastire, loc inviolabil. Cat il iubea pesemne preafrumoasa dona Catalina, caci, interventia ei, il ierta si guvernatorul, ba chiar il improprietari, apoi se casatori si fu numit alcade de Santiago de Baruoca. Dovedi calitati de adevarat gospodar si latifundiar, importa plante din Europa si deveni fermier. Dar, poate ca viata linistita nu a fost decat un scurt popas in marea sa aventura: cucerirea unui imperiu si nasterea unui stat: Mexic. Sansa vietii avea sa-i surada in anul 1518, o data cu sosirea lui Pedro de Alvorado in Cuba. Dar, cine era acesta si cu ce misiune venea pe insula? Am sa deschid acum pentru dumneavoastra filele unei cronici minutios scrisa de batranul conquistador don Bernal Diaz del Castillo, poate ca cel mai realistic document scris al marii aventuri americane si iberice. Cu un an si ceva in urma, spune cronicarul, o expeditie spaniola venita din Cuba a debarcat pe continentul ce deja se numea America, in Mexic. Expeditia iberica era condusa de comandantul Hernandez de Cordoba, cand o furtuna i-a aruncat pe coastele Peninsulei Yukatan. Spaniolii au dat acolo peste o civilizatie cu totul necunoscuta: indieni care purtau haine din bumbac si care traiau in orase de piatra cu temple marete in care, din pacate, se aduceau sacrificii umane…Imediat, europenii au pornit spre o sondare a teritoriului din interior unde aflara la scurta vreme, cu uimire, ca indienii stiau de “oamenii albi” si ca asteptau in mod cert venirea lor. Prin urmare au fost bine primiti cu semne de prietenie si cu strigatul de “Castillan”, dar erau semne binevoitoare inselatoare, caci odata intrati in orasul pe care l-au botezat Marele Cairo, indienii i-au inconjurat din toate partile si i-au atacat, obligandu-i sa se reintoarca pe corabiile lor.

Acesta a fost primul contact, unul violent desigur, cu o alta civilizatie non-europeana si un punct de plecare al Conquistei iberice din lumea exotica amerindo-andina. Civilizatiile ascunse din interiorul noului continent isi faceau simtite prezenta in zonele costiere ocupate de spanioli. Alertati, desigur, dar si foarte curiosi sa exploreze mai in adancime interiorul continentului echipajele spaniole reintoarse in Cuba i-au povestit guvernatorului Diego Velazquez intamplarea, ultimul aratandu-se foarte interesat si decis sa trimita o expeditie mai mare spre a elucida acea misterioasa civilizatie si provocatoare intalnire.

Un an mai tarziu, la 1518, dupa cum plastic ne ilustreaza ilustrul nostru cronicar del Castillo au fost armate patru corabii sub comanda incercatilor comandanti Juan de Grijalva, Pedro de Alvarado, Francisco de Montejo si Alonso Davila. Expeditia a explorat intr-o prima etapa tarmul sau litoralul Peninsulei Yucatan si s-au oprit pe locul unde ceva mai tarziu vor fi puse bazele orasului Vera Cruz. Este momentul sosirii lui Pedro de Alvorado in Cuba, la guvernator spre a-i solicita suplimentarea ajutoarelor in vederea explorarii mai in amanunt a teritoriilor din interiorul continentului, deoarece erau prea putini spre a se avanta intr-o mare aventura. Alertati fara indoiala de miscarile castillanilor si de deplasarile lor de-a lungul litoralului, oamenii unui asa zis rege sau imparat, celebrul Moctezuma, ii raportau acestuia pas cu pas prin curieri foarte rapizi, o noutate si pentru europeni, despre intentiile cam neortodoxe ale ibericilor. Era o noutate si cum acei curieri desenau fiecare aspect raportat pe o tesatura de sital, cu amanunte ce redau chipurile oamenilor albi, precum si uriasele lor corabii cu aripi, cazute din cer parca, despre care vechile lor cronici anticipasera deja sosirea omului cu fata alba. Zvonul intalnirii dintre Alvarado si o civilizatie necunoscuta inca starni mare agitatie in Cuba, ca si sosirea sa dealtfel. Guvernatorul incepu sa-si faca planuri pentru o explorare de proportii care ar fi adus coloniei si Coroanei, implicit, venituri si mai mari. Vazu in tanarul nostru Hernan Cortes un om potrivit pentru aceasta misiune. Il prefera pe fostul sau secretar in detrimentul altor douazeci de cavaleri. Se gandea probabil la aventura a lui Cortes, care avea sa-l coste viata poate, si dorea sa-l vada cat mai departe…

Iata la ce se gandea Velazquez intr-o duminica de la inceputul lui noiembrie 1518 in timp ce se indrepta intr-un alai pompos de adevarat reprezentant al Spaniilor spre catedrala unde avea sa asculte Sfanta Liturghie. Exista un obicei in epoca, bufoneria si o institutie a bufonilor. Unii dintre ei, precum “nebunul” de Cervantes, ce nu avea nimic in comun cu marele Miguel de Cervantes, ci doar o asemanare de nume, aveau sa ajunga celebri. Bufonul nostru anticipa de aceasta data un fapt real: Glorie, glorie, stapanului meu Diego….(A la gala! a la gala de mi amo Diego!)Avertismentul era destul de serios si populatia coliniei, inclusiv inamicii din umbra ai guvernatorului vazura in bufon un adevarat profet. Si impotriva capitanului general Cortes pornira o suita de dusmanii rau voite, insa fostul student de la Salamanca era un om statornic care stia cum sa-si atinga scopul: era sansa unica a vietii lui. Guvernatorul ii darui cinci corabii, iar el mai cumpara alte sase, apoi isi recruta pe muchie 300 de oameni, cumpara alimente si alte mirodenii si intaritoare in calatorii: vin, ulei, naut si bob, arme, munitii si capcane atragatoare pentru indigeni: margele frumos colorate, cutite si topoare. Ba pe deasupra isi ipoteca domenii pentru fabuloasa suma de 4000 de maravedis….Pleca spre un imperiu, intins se pare in interiorul continentului. Cand gurile rele erau sa-l prinda in mreje pe insusi banuitorul guvernator Velazquez, in dimineata zilei de 18 noiembrie flota ridica ancora si cu toate panzele sus porni spre misteriosul continent inca necunoscut. Cu o noapte inainte fu ridicat catre miezul noptii pavilionul din catifea neagra frumos brodat cu armoariile Castiliei. Se gandi probabil ca ultimele cumparaturi si le-a platit vanzandu-si lantul gros de aur sau colanul ce-l purta la gat cu piosenie. Dar, ce mai conta. Gloria era dincolo de orizontul deschis de messir Columb si ea se astepta sa fie cucerita de cel mai destoinic constructor al imperiului colonial spaniol pe care-l vom urmari la actiune in prelegerea urmatoare!

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...