O Geografie a Imperiilor Coloniale (III)

Trebuie sa acceptam ca acest puls creativ din noi este chiar pulsul creativ al lui Dumnezeu. – Joseph Chilton Pearce

Advertisements

Ca regula generala, nici un om in incurcatura nu e complet cinstit – William Makepeace Thackeray

Capitolul I-La apusul marilor imperii

O competitie europeana peste mari, in Indiile “americane”

Fiecare forta declanseaza o alta si comaseaza energii nebanuite, care pot fi canalizate pozitiv sau negativ, dupa caz. Isprava amiralului Columb, acest destoinic genovez, starni la inceput o nemarginita uimire la curtile Europei, apoi, dezlantui o goana frenetica dupa noi aventuri si descoperiri, pe care n-o mai cunoscuse pana atunci lumea veche. Se nascu mirajul Lumii Noi spre care tindeau toti nemultumitii de pe batranul continent, neimpacati cu situatia lor sociala sau precara, indivizi desconsiderati de semenii lor si care nu mai au rabdarea necesara sa se impace cu situatia in care se afla, tineri ori mezini, ofiteri la vatra sau bastarzii marilor seniori, mii de indivizi obsuri cautati de Justitie, toti adera la un tel: libertatea Lumii Noi. Globul terestru prindea contur si noi aventurieri se lansau intr-o competitie acerba spre a-i redesena conturul…

In anul de gratie 1498, amiralul Vasco da Gama, un om in slujba lui Dumnezeu si spre folosul Coroanei portugheze, ajunge la tarmurile ravnitelor Indii si debarca la Calcutta in numele majestatii sale regele Manoel. Tot in acel an englezul cutezator John Cabot, acosteaza in Tara Noua, deci pe coasta nordica a Americii de Nord.

Un an mai tarziu, Francesco Pinzon, nobil aflat in serviciul maiestatilor spaniole si Cabral sub stindard portughez, descopera aproape simultan Brazilia, dar independent unul de celalalt, pe cand Cortereal, pe calea vikingilor, redescopera Labradorul dupa 500 de ani de la inaintasii scandinavi…In primii ani ai secolului al XVII, cursele nautice se succed vertiginos. Expeditia lui Amerigo Vespucci coboara de-a lungul coastelor sud americane pana aproape de fluviul Rio de la Plata. In 1506, portughezii descopera Insula Madagascar, iar un an mai tarziu, Insula Mauricius. La 1509, aceiasi cutezatori lusitani ajung la Malacca, iar la 1511 o iau deja in stapanire tinand in maini cheia arhipelagului malaez…

Competitia europeana postcolumbiana peste mari isi dadea proprii idoli. In 1512, Ponce de Leon patrunde in Florida, iar un an mai tarziu, Nunez de Balboa este primul european care zareste Pacificul de pe inaltimile de la Darien. In decursul unui veac, puternica marina europeana isi completase calendarul competitional cu mii de posibilitati nautice si imprejurari tentante, iar in ce priveste distantele ele s-au estompat definitiv. Daca lusitanii si ibericii deschid noi orizonturi Lumii Vechi, ca nicicand pana atunci, intr-o competitie practica, taind si despicand marile si oceanele intinse cat vedeai cu ochii dar cu taramuri necunoscute dincolo de invizibilul orizont, mesterii cartografi si cosmografi din imperialul Augusburg lucreaza zi si noapte pentru a-si onora comenzile catre viitorii aventurieri. Poate ca uneori stampele li se smulgeau din maini inainte de a se fi uscat. Toti vor sa fie informati despre conturul Noii Lumi de dincolo de Marele Ocean…

Noi rapoarte si noi contururi inlocuiau indicatiile de pe hartile cele de demult: o insula se dovedeste in fapt o peninsula, iar o peninsula un continent. Geografia, cosmografia si cartografia iau un avant inimaginabil si un tempo frenetic de dezvoltare, ca niciodata parca, intr-un rastimp scurt, de numai jumatate de secol. Corabierii infrunta marea si oceanul, conquistadorii iberici deschid prin forta caile lumii continentale necunoscute din sudul andin, iar eroii indrazneti continua munca celor dintai. Totul pare rezolvat, cu o singura omisiune: sa se faca o corabie care sa inconjoare globul terestru si sa se demonstreze in practica ca Pamantul e rotund si sa se rastoarne orice teorie planisferica care bantuia ca un demon luminatele minti ale fetelor bisericesti romane…Dar, cine era indraznetul temerar care avea sa rastoarne din temelii aceste supozitii si sa demonstreze ca Pamantul era rotund si se putea ocoli? Numele lui prindea deja contur in Istorie: Fernando de Magellan, in timp ce gloria lui Cristofor Columb apunea incetul cu incetul…

Istoria parea o clipa sa-l uite pe vajnicul genovez, desi isi vazuse visul implinit si sperantele pe deplin realizate. Avea dreptul de blazon ca orice nobil castilian, iar titlurile concedate prin capitulatiile de la Santa Fe i-au fost confirmate, plus suma de 335.000 de maravedis si, un adaos deloc minim, bonusul de 10.000 de maravedis care i se cuvenea de fapt si de drept matelotului Rodrigo de Triana, cel care vazuse primul pamant in noapte. Triana, profund nedreptatit de tara-i natala, de suveranii si protectorii sai fugi in Africa renegandu-si credinta si trecand in cele din urma la Islam…Invidia, ura si calomniile cazura la scurt timp peste Amiralul Marelui Ocean. In fruntea conspiratiei se afla nobilul arhiepiscop de Sevilla, Juan de Fonseca!

Cand Spania s-a simtit amenintata de competitia portugheza de peste mari, ea a recurs la “ostilitati diplomatice”. Ocazia a venit prin alegerea, cu sprijin castilian, a spaniolului Rodrigo Borgia (controversatul Alexandru al VI, sub numele sau de pontificat, N.A.) in scaunul apostolic roman. In luna aprilie 1493 el concepe Bula Inter caetera, pe care o oficializeaza la 3 mai, acelasi an. Acest act consfintea stapanirea preacatolicilor regi Ferdinand si Isabella asupra pamanturilor de la Apus descoperite de Columb, dar si asupra altor teritorii care vor fi descoperite in aceeasi directie si de acum incolo. Bula Inter caetera lovea in pretentiile regelui portughez Joao al II-lea, care pretindea ca aceste teritorii apartin de drept tarii sale, sprijinindu-se pe cateva bule emise anterior, prin care, inainte de fatidicul an 1492, se stabileau drepturile conationalilor sai asupra teritoriilor descoperite din Africa pana in Indii.

Aceste pretentii portugheze au fortat nota solului spaniol la Curia papala, pentru ca suveranul pontif sa faca cateva modificari de continut prin emiterea a doua noi bule prospaniole, respectiv Inter caetera II si Eximie devotionis I. Cea de-a doua Bula Inter caetera introducea pentru prima data in istoria colonialismului european termenul de linie de demarcatie. Cum se demonstrase de curand ca Pamantul are o forma sferica, fapt adeverit si recunoscut si de Biserica Romana, papa a trasat o linie de demarcatie la 100 de leghe vest si sud de Insulele Azores si de Insulele Capului Verde. Prin urmare, conform acestui meridian de demarcatie, tot ce s-a descoperit si se va mai descoperi in viitor, la apus de aceasta linie imaginara care unea polul arctic cu cel antarctic, urma sa apartina suveranlor castilieni. Eximie devotionis II, cuprindea si unele referiri destul de ambigue la drepturile portugheze in Africa. Ambigua era si Inter caetera, deoarece donatiile cuprinse in favoarea spaniolilor nu specificau si suprafetele teritoriilor descoperite, ceea ce denota o relativitate a cunostintelor geografice romane. Gafa Curiei pontificale inseamna, de fapt, inceputul rivalitatii coloniale dintre Spania si Portugalia. Portughezii au contestat Bula Inter caetera si au protestat contra liniei de demarcatie.

Momentul a fost unul extrem de tensionat si presant pentru cele doua tari competitoare peste mari si marele noroc al Spaniei nu se lasa prea mult asteptat caci, papalitatea, benevola ca de obicei, mai emite o bula, Dudum siquidem, prin care reglementeaza definitiv drepturile si suveranitatea spaniolilor asupra taramurilor descoperite sau ce vor sa fie descoperite la apus, chiar daca tinuturile s-ar afla la Rasarit sau la Sud de India sau ar tine de aceasta tara. Se vedea bine ca Portugalia cea mandra in orgoliul ei era mistuita de un ghinion. Papalitatea se temea vadit de acest ghinion, deoarece singurele state preaplecate si supuse ei direct se aflau in Peninsula Iberica, in timp ce in Apus Renasterea si Reforma bateau grabite la usile de arama ale Romei Eterne. Franta, Anglia si Statele Germane nu prea agreau institutia pontificala. Compromisul dintre Roma, Spania si Portugalia s-a incheiat pe cale diplomatica in decursul lungilor convorbiri si tratative de la 7 iunie 1494 din mica localitate Tordesillas, in Castilla cea Veche, pe fluviul Duero, la sud-vest de Cetatea Valladolid. Acolo linia de demarcatie a sferelor de influenta dintre cele doua state rivale a fost deplasata la 370 leghe vest de Insulele Capului Verde. Orice teritoriu care va fi descoperit la est de aceasta linie va apartine Portugaliei. Astfel s-au impacat “poporaneste” capra, varza si gradina.

La zece luni dupa incheierea Tratatului de la Tordesillas, cele doua parti se angajau sa trimita una sau chiar mai multe caravele care sa aiba la bord piloti si astronomi priceputi, dinspre Gran Canaria spre Capul Verde, iar de aici, cale spre Vest de 370 de leghe spre a fixa cartografic linia de demarcatie. In linii mari, consecintele acestui tratat, cel putin lingvistic, in fostele teritorii iberice si lusitane de peste mari, se mentine si astazi, cu mici amendamente. Timp de mai multe secole el a fost respectat de ambele parti semnatare, in vreme ce pentru alte natiuni europene el a ramas litera moarta. Tratatul de la Tordesillas naste doua imperii coloniale deja schitate si trasate pe harta lumii: imperiul colonial portughez si cel spaniol. Unul pare in declin, celalalt in expansiune. Al doilea venit naste conquistadores cu un trist renume in distrugerea sangeroaselor si dezvoltatelor civilizatii precolumbiene. Ambele insa lasa loc pe rand englezilor, francezilor, apoi olandezilor si astfel, marele tort in forma de mapamond este impartit in felii si falii tectonice resimtite si azi…Un portughez avea sa uneasca lumile noi: Fernando de Magellan!

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...