O Geografie a Imperiilor Coloniale (II)
Capitolul I-La apusul marilor imperii
(continuarea din episodul precedent)
Succesul expeditiei amiralului Columb peste Marele Ocean, in Indiile Noi, a acumulat primii nori negri deasupra insoritului imperiu portughez de peste mari si avea sa aprinda flacarile discordiei intre Spania si Portugalia, cei doi copii de suflet ai suveranului roman. Declinul marii afaceri metropolitane de peste mari era pecetluita deja la Curtea de la Lisabona si sortita oarecum esecului inca din cel de-al XVI-lea veac. Pana la aparitia concurentei hispanice, nimic nu parea sa tulbure apele imperiului lusitan, iar mostenirea lasata de Afonso de Albuquerque, supranumit un Napoleon al Indiilor, se intindea peste bastimentele din Ormuz, Socotra, Mascat, Diu, in indepartatele Goa si Malacca. Acestea au impus monopolul portughez in marile si oceanele Orientului. Dar, vestea izbanzii lui Columb avea sa arunce Portugalia intr-un razboi nedorit cu Spania, puternicul vecin de la Rasarit, iesit calit puternic din luptele cu necredinciosii mauri.
Portugalia a luat diferite masuri, mai mult sau mai putin viabile, de mentinere a monopolului in colonii. Pentru a castiga simpatia neincrezatorilor principi locali, portughezii au incheiat cu acestia diferite intelegeri scrise sau capitulatii, precum cea din 1 octombrie 1513 cu rajahul din Calicut prin care erau fixate modalitatile de plata, conditiile de escala a caravelelor portugheze in porturile indiene sau diverse probleme jurisdictionale dintre colonisti si autohtoni. Nu au lipsit desigur nici intelegerile politice cu iz strategic, precum sistemul de aliante cu Persia pentru contracararea turcilor otomani aflati in plina expansiune. S-au elaborat diferite strategii militare in regiunea Orientului Apropiat, o zona foarte fierbinte politic. Aici, prezenta portugheza s-a facut simtita printr-o permanenta stare de razboi, fie cu populatiile indigene, fie cu Egiptul si turcii. Nu era un lucru foarte usor ca tocmai din metropola sa dirijezi o imensa afacere de peste mari cu carentele ei.
Forturile portugheze erau adesea abandonate din lipsa mijloacelor necesare de intretinere, cazarmarea trupelor, proviziile si munitiile aferente, la care adaugam desele conflicte si neintelegeri cu principii autohtoni prea putini cooperanti cu colonistii europeni care reprezentau metropola. Drumul dus-intors din metropola in Indii dura de regula 18 luni si era plin de primejdii si peripetii de tot felul. Furtunile, piratii, vamuirile, porturile ori chiar uzura calatoriei provocau grele pierderi incercatei flote portugheze. Numai intre anii 1497-1572 din cele 625 corabii care au ridicat ancora din Lisabona, doar 315 s-au mai reintors in patrie, desigur uzate dupa lungul drum….
Sacrificiile cutezatorilor navigatori portughezi sunt regasite si fidel redate in culegerea de texte O istorie tragico maritima, de Bernardo G. de Brito, un renumit bibliofil din Lisabona, care aduna, intre 1735-1736, un numar de douasprezece istorioare autentice scrise chiar de supravietuitorii unor naufragii celebre, petrecute chiar in perioada de care v-am vorbit, 1552-1602.
Dar, cu toate aceste sacrificii imperiul portughez de peste mari era foarte bine structurat si parea un edificiu stabil in timp. Coroana exploata imperiul care era condus de un consiliu sub titulatura de Casa da India, initial Casa da Guine, apoi Casa da Guine e Mina si in cele din urma Casa da India e Mina. Sediul central era la Lisabona, locul de unde se coordona afacerea de peste mari. O afacere, desigur, dar foarte sintetic si solid organizata pentru acele secole. Casa da India avea atributii largite: acorda privilegiile vamale, arma corabiile, numea pe functionarii care reprezentau Portugalia in lume, numea in acelasi timp navigatorii, recruta trupele coloniale si controla porturile cucerite si supuse in numele coroanei lusitane. Acest concern era bine structurat piramidal, de sus in jos: directorul general al Casei de India era monarhul, care dirija comertul prin factorii regali sau feitores, controlati de inspectori sau veedores, iar comanditarii sau contradadores realizau comertul cu mirodenii, cel mai important si care aducea cele mai mari beneficii.
Vom lasa in seama economistilor sa calculeze aceste beneficii, facand precizarea ca deja in fatidicul an 1572, suveranul de la Lisabona realiza din comertul cu mirodenii un venit de aproximativ 50.000 de ducati, fara sa mai adaugam sumele ce se varsau anual in vistierie si din alte forme de comert, unele non-ortodoxe, precum sclavia neagra. Reprezentantul oficial al suveranului peste un teritoriu cucerit si supus direct metropolei era viceregele. El era o autoritate regala in teritoriul supus in care aplica cu strictete legile metropolei. Exemplul va fi preluat si de spanioli si de englezi.
Brazilia, o locatie exotica, avea sa schimbe definitiv geografia imperiului portughez. Aflat la comanda celei de-a doua flote cu destinatia precisa Indii, Pedro Alvares Cabral, impins de curenti “potrivnici” acosta in opinia lui pe o “insula” misterioasa. O boteza Vera Cruz, dar suveranul sau dom Manuel I-iul ii schimba numele in Santa Cruz.
Portughezii descoperira intamplator un continent: America de Sud, Brazilia, un nume ce a derivat din denominatiunea arborelui rosu de brezil sau pao brasil din care lusitanii vor face o marca de monopol inregistrata. Intr-o competitie acerba cu francezii, portughezii au pus definitiv stapanire pe Brazilia din anul 1563, iar la sfarsitul secolului al XVI-lea numarul albilor europeni naturalizati, singurii vorbitori de limba portugheza din America Centrala si Latina, a ajuns la 25.000 in detrimentul populatiilor indigene primitive: guarani, arawaki sau ges. Noua colonie devine, asadar, un pinten portughez intr-o America hispanica si care va aduce Coroanei venituri duble din prelucrarea trestiei de zahar cu un produs fin, net diferit de sfecla de zahar.
Sub domnia lui Joao al III-lea se depun eforturi sustinute pentru sprijinirea tinerei colonii europene, cu precadere pe nucleele de populatie portugheza legate si supuse direct metropolei de la Lisabona. Si, asa cum vedem astazi, Brazilia este o mica Portugalie in America de Sud. Primele asezari portugheze clasice si azi prin arhitectura, modernism si contemporaneitate sunt Bahia si Pernambuco in nord cu accent pe productia de zahar si pe platoul sudic Sao Vicente si Sao Paolo de Pyratininga, ultimele doua axate pe vanarea indienilor indigeni ca mana de lucru ieftina si necesara in manufacturile de zahar. Interesul Coroanei portugheze era introducerea in colonie a unui aparat de justitie si de administratie similar celui din metropola cu respectarea intru totul a Codului manuelian de legi, mai tarziu a celui filipin o data cu unirea dinastica a Portugaliei si Spaniei la 1580.
Initial, teritoriul Braziliei a fost divizat in 15 capitanate de diferite marimi administrative, la randul lor impartite in subdiviziuni numite donatarios, pe care mai apoi coroana lusitana le-a daruit unor nobili bogati si functionari cu buna stare materiala care urmau sa finanteze din resurse proprii colonizarea si nu in ultimul rand apararea regiunii. Acest sistem administrativ asemanator celui feudal de peste Ocean a dat roade si intre 1534-1549 au aparut primele asezari urbane, ferme si plantatii de trestie de zahar. Dar, la dimensiunea Braziliei, asa cum o vedem noi azi pe harta, sistemul nu se dovedea prea viabil si, la 1549, Coroana instituie in Brazilia un guvernamant general avandu-l la conducere pe primul “conducator” al acestei tari latino-americane, in persoana lui Tome de Souza. Brazilia devine viceregat, iar capitala a fost mutata, de la Bahia, tot din ratiuni administrative si economice la Rio de Janeiro pentru a fi mai aproape de o alta resursa pretioasa, minele de diamante din Minas Gerais si din Podisul Matto Grosso si Goias. Astazi capitala este la Brasilia, iar la Rio de Janeiro ne putem bucura anual in luna ianuarie, luna de vara in emisfera sudica, de magnificul si exoticul carnaval de la Rio, romantat si ecranizat. Nume mari a dat Brazilia in Lume: regretatul pilot si campion de Formula 1 Ayrton Senna, arhitectul Oscar Neymeyer, cel care va redesena arhitectura Brasiliei si Braziliei, Muzeul Apelor de la Niteroi si marele fotbalist Pele cu cele 1.000 de goluri de aur.
(Va urma)
