„Necunoscutul din umbră”

> Prin această expoziţie, Constantin Ungureanu-Box a reuşit să spargă, pentru a doua oară, „gheaţa pandemică”

Muzică, poezie şi culoare au fost cele trei elemente care au definit expoziţia „Necunoscutul din umbră” (a doua cu tematică religioasă modernistă, după „Insomnii”, din primăvara acestui an) a artistului plastic Constantin Ungureanu-Box, vernisată sâmbătă, 2 octombrie a.c., la Galeria de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, eveniment la care i-au fost alături vechi prieteni şi colegi, unii perindându-se la pupitru spre a vorbi despre creaţia sa artistică. Printre aceştia, păreri pertinente şi-au exprimat prof. Nicolae Moroşanu-MORO, pr. dr. Gabriel Herea, criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc, arh. Doru Olaş, Constantin Bulboacă şi Gabriel Todică, ambii de la Fălticeni.

„Expoziţia aduce publicului o lume virtuală în care Constantin Ungureanu-Box trăieşte…”

„Ce vreau să spun este că sunt «un fel de gazdă», deoarece nu mai sunt preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) – Filiala Suceava, iar, prin tradiţie, conducătorul artiştilor plastici face deschiderea fiecărei expoziţii. Vreau sa-l felicit pe colegul meu Ungureanu-Box numai pentru un singur lucru: este a nu mai ştiu pentru a câta oară când galeria noastră, care este extrem de miă, găzduieşte o astfel de expoziţie. Ca sa acoperi această suprafaţă înseamnă foarte multă muncă. (…) Mă gândesc că trăim într-o lume în care nu mă găsesc eu ca persoană, nu mai găsesc normalitatea ei. Or, iată că sunt oameni care ne dau o variantă, ne dau o altă lume şi ne trimit într-o lume în care nu trăim nici cu reguli, nici cu opresiuni, nici cu mască sau fără mască. Există o singură tabără! Nu există reguli. Este lumea lui Constantin (prietenul meu) pe care o prezintă cu tot cu sufletul şi cu mare drag pentru iubitorii de frumos” a spus Nicolae Moroşanu-MORO, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Suceava. El a reamintit că vineri, 1 octombrie, s-a aflat la vernisajul lui Mihail Gavril de la Muzeul Naţional al Bucovinei (MNB), adăugând că „atmosfera de acolo – poate şi instituţia are alte pretenţii –, n-am simţit-o aşa de călduroasă ca aici. Ungureanu-Box trăieşte şi vieţuieşte, transmiţându-ne de ani ceea ce face, pentru iubitorii de artă. Văd că a adunat foarte multă lume aici. Din punctul nostru de vedere, al celor care conducem filiala, mă bucură că este o expoziţie generoasă, care transmite ceva, care aduce publicului o lume nouă, una virtuală, în care Constantin trăieşte şi în care aş vrea, de multe ori, să trăiesc şi eu”.

„Ungureanu-Box pictează nişte oameni, se joacă cu aura lor”

„Ungureanu-Box mi-a zis: «trebuie să vii!». Iar dacă a simţit aceasta nevoie, a fost din dorinţa de a comunica (…) Ar trebui făcută istoria personajului, un artist care are un personaj. El nu are de nevoie de confirmări. A ajuns la 65 de ani şi adună lumea în jur. Unii îl iubesc, alţii îl destestă… Ungureanu-Box e afirmat şi e confirmat. Ungureanu-Box a fost pictor bisericesc de ăla acreditat, cu studii telogice de alea oficiale, a pictat biserici, asumându-şi compoziţia şantierului unei biserici. Ungureanu-Box preia elemente plastice din compoziţii, pe care le manipulează, le răstoarnă, dorind să spuna ceva. Este un discurs şocant. În paralel este dorinţa de a şoca şi nevoia de a vorbi despre ceva. Ideal ar fi să ne spună el. Este grija pentru a păstra relaţia liniară cu entitatea supremă, pe care o numeşte Dumnezeu. Poeziile (creaţii personale ale lui Constantin Ungureanu-Box, recitate pe fundal muzical în pauzele dintre vorbitori – n.n.) sunt foarte bine aşezate, cu o puritate de sens utilă şi unui credincios practicant. E un alt discurs, nu cel din poezia de mai înainte. Lumina îşi caută drumul printre culori, în asociere cu poezia sa. În prima expoziţie, «Insomnii» arh. Doru Olaş i-a spus: «Constantine, te apropii de ce vreau eu să te apropii!». Lucrările de atunci (luna mai a.c. – n.n.) erau «mai cuminţi» decât ce este pus, astăzi, pe simeze, figurativ. Este o nouă atitudine pornită de acolo, din umbră, din umbra societăţii noastre, din umbra adunată în propriul său personaj. Ei bine, acolo, în umbră, Ungureanu-Box descoperă un necunoscut. Chiar, nu trebuie să-mi răspundeţi acum, vă e teama de «necunoscutul din umbră»? Putem trage, hermeneutic vorbind, noi înţelesuri. Lucrările sunt fie manifeste programatice, fie un strigăt de ajutor. Comunicarea la nivel de simbol suferă. Oamenii s-au reconfigurat pe alte tipuri de simboluri. Nu sunt icoane. Box are grija ca aurele (lumina dumnezeiască) să fugă de culoarea dumnezeiască; sunt aurele lui Box. Este zbuciumul personajelor. Box pictează nişte oameni, se joacă cu aura lor. Elemente plastice sunt asumate, nu sunt luate din creştinism” şi-a exprimat părerea pr. dr. Gabriel Herea, el opinând, totodată, că „Ungureanu-Box a reuşit să spargă «gheaţa pandemică», iar lucrările sale ar trebui sa fie tezaurizate, într-un fel sau altul”.

„Lucrările au o încărcătură simbolică deosebită, care, aparent, te duc cu gândul la simboluri religioase”

„Constantin Ungureanu-Box este demult împăcat cu divinitatea. Vedem muncă, studiu intens, o cromatică galbenă de culori calde. Este interesant cum se «joacă» cu privirile şi minţile oamenilor. A răsturnat valorile ecleziastice în folosul artei, spre a găsi noi forme şi concepte, noi procedee de exprimare. (…) Box este consecvent pentru acest tip de pictură. Este un artist conceptual care încearcă să redea esenţa şi nu aparenţa. Lucrările au o încărcătură simbolică deosebită, care, aparent, te duc cu gândul la simboluri religioase. Accentul cade pe rigoarea expresiilor” a spus, printre altele, criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc.

„…Percepţia conştiinţei lui Box, raportată la Dumnezeu”

Arh. Doru Olaş, un vechi prieten al artistului, a remarcat: „În zona de sus, este pictura pe care nu o percepem, nu o observăm. (…) Nedeterminismul determină spiritul. Eu o percep ca o stare de spirit. Jos, pot sa observ că (pictura – n.n.) e determinată. Determinismul înseamnă, de fapt, materie. Jos este redat dualismul între spirit și materie, adică existenţa reală observată prin imaginile de sus. Este percepția conștiinței lui Box, raportată la Dumnezeu. Imaginile de jos sunt produsul imaginilor de sus”.

„Picturile sunt necunoscutul din necunoscutul lui”

„Pe Constantin îl ştiu de acum 40 de ani, de la un cenaclu (…). El a rămas același om, o fire rebelă, fiind născut într-o zodie numai a lui, care le cuprinde pe toate celelalte. Cuvântul, cântecul şi-au găsit împlinirea în culoare. Picturile sunt necunoscutul din necunoscutul lui. Aceste imagini monumentale care ne aduc lumina, reprezintă o multitudine de lumini care, prin culoare, vin către noi. Credinciosul în religia lui nu are frică. Frica ne paralizează… Neamul românesc nu va dispărea niciodată cu asemenea oameni” s-a exprimat poetul Constantin Bulboacă, care a recitat şi o epigramă dedicată lui Box. Ceva mai scurt, scriitorul fălticenean Gabriel Todică, ultimul vorbitor, a apreciat: „Am adunat în mine toate emoţiile antevorbitorilor mei. Aici, îmi pare că intru într-un sanctuar. Constantin Ungureanu-Box are dialogul său cu Dumnezeu exprimat în poezie, artă plastică şi muzică”.
Expoziţia „Necunoscutul din umbră” poate fi vizitată la Galeriile de Artă „Ion Irimescu” până la 15 octombrie a.c.

ADRIAN POPOVICI;
Foto: LAVINIA ŢĂRANU