Mary a Scotiei si Iancu Sasul

Destinul ei tragic a înflorit în nemuritoare pagini de roman şi astfel a ajuns portretul reginei Mary a Scoţiei (1524-1587) până la noi, descrisă de Alexandre Dumas tatăl şi de Michel Zevaco, deopotrivă. Nici istoricii nu au lăsat-o în pace, unii blamând-o, adică protestanţii, iar alţii ridicându-i elogii, cei catolici îndeobşte. După o căsătorie eşuată în ţara-i natală, cu Eduard al IV-lea al Angliei şi un război stârnit între Anglia şi Scoţia pe acest fundal, Mary ajunge la Curtea franceză cea rafinată şi profund catolică de care se îndrăgosteşte prin al său consort Francisc al II-lea. Moartea lui prematură a izgonit-o din nou în Scoţia-i natală, unde nu era deloc bine privită de popor şi nobilime.

Advertisements

Se căsătoreşte cu vărul ei, un libertin, lord Darnley, născându-se din relaţia lor Iacob al VI-lea al Scoţiei, apoi se recăsătoreşte cu divorţatul Bothwell, mărind şi mai mult prăpastia dintre ea şi conaţionali aruncând-o în tumultul războaielor religioase. Comploturile puse de catolici la cale spre a o aduce pe Mary pe tronul englez au aruncat-o dintr-o temniţă în alta, deşi ea îşi respecta foarte mult rivala, Elisabeta I şi nu dorea s-o trădeze, deşi era protestantă. Foarte târziu Elisabeta acceptă cererile partidei protestante şi e executat-o pe Mary în februarie 1587, la Fotheringhay, ulterior declinându-şi responsabilitatea actului. Întru acea vreme de fecunde intrigi şi asasinate, se sui pe tronul Moldovei un anume Iancu Sasul (1579-1582), porecla de Sasul trăgându-i-se de la mama sa, o săsoaică, cu care se combinase Patru Rareş, cândva, în peregrinările transilvane. Nu era mândru de al său nume şi se gândi să se căsătorească cu o prinţesă din fosta nobilă casă grecească a Paleologilor. Împreună cu a sa soră Chiajna Doamna, unelti contra lui Petru Şchiopul, căpătă domnia de la turci, conform uzanţelor vremii, pentru care se împrumută cu mulţi bani de la un anume Brutti, care şi ajunse curând mâna lui dreaptă. Domnia sa a fost, pentru Moldova un lung şir de jafuri şi biruri, iar sora sa Chiajna l-a părăsit curând a-l sprijini. Forţat de Poartă, Iancu porni în pribegie prin Polonia, spre a se aciuia în Transilvania, însă, la Liov este ucis. Reuşi să ia cu dânsul multe averi din ţară, care se pierdură pe drum şi astfel, un fiu al lui Petru Rareş reuşi să intre ruşinos pe poarta istoriei.

Te-ar mai putea interesa...