Lumea in vremea Mantuitorului Hristos (II)

DE-A LUNGUL tarmului estic al Marii Rosii, dincolo de Idumeea, inaintand spre sud, ”Capatul Pamantului” in acceptiunea iudaica, se intindeau nisipurile fierbinti si terenul inospitalier al Arabiei, cea mai mare peninsula a globului. Acolo isi aveau salasurile fiii Agarei sau agareenii, neamuri amestecate, numite si ismaeliti, conform Cartii Facerii.

Advertisements

Triburile razboinice ismaelite, initial idolatre, vor adopta religia islamica in urma activitatii Profetului Muhammad. Cartea lui Iov, unul dintre patriarhii Vechiului Testament – renumit pentru rabdarea sa nemasurata, pilda pentru credinta in Dumnezeu si pronia divina – ne relateaza un episod dramatic in care sabeenii „i-au trecut prin sabie” pe fiii patriarhului, in timp ce acestia din urma se distrau in familia fratelui lor mai mare (Iov, cap. I-14-15). Ceva mai tarziu, in vremea domniei regelui Solomon, foarte popular printre evrei si crestini mai apoi pentru invataturile si pildele sale, regina din Saba a venit de la capatul pamantului intr-o vizita pe care am numi-o azi “diplomatica”, la Ierusalim, ca sa se convinga pe viu de realitatile acestei unice domnii. Capitolul al treilea din Cartea Regilor descrie pe larg intalnirea “misterioasa” dintre regele Solomon si regina din Saba. Episodul este reluat de Mantuitorul pentru a explica iudeilor necredinta lor, dupa cum se vede din Matei 12: 42. Dar unde se afla Saba? In extremitatea sudica a Arabiei, unde azi se afla Republica Yemen, un stat instabil politic, cu diverse conflicte regionale. Aici s-au facut remarcabile descoperiri arheologice, dandu-ne cheia descifrarii misterului “reginei din Saba”. Aflate pe teritoriul actual al Republicii Arabe Yemen, regatele Qataban, Hadramaut si Main sunt cucerite de sabeeni dupa sec.V-lea i.H. si reunite intr-un puternic stat, cu capitala la Saba, in sudul Yemenului de azi. Secretul dezvoltarii civilizatiei sabeene se datoreaza in mare parte mirodeniei Orientului, tamaia, o rasina puternic aromata extrasa din scoarta arborelui de tamaie. Statul etiopian Aksum isi va impune hegemonia peste tinuturile sudice ale Arabiei, implicit asupra regatului Saba.

De aici deriva ideea gresita potrivit careia regina din Saba era de origine etiopiana sau ca Saba se afla in Etiopia de astazi. Nu subscriem acestei ipoteze vehiculata constant de catre autoritatile eclesiastice etiopiene pentru a scoate in evidenta sacralitatea regatului etiopian si faptul ca regele Solomon ar fi avut o relatie extraconjugala cu regina din Saba, din care a rezultat un copil nelegitim, ajuns rege al Etiopiei.

Tot potrivit traditiei bisericii etiopiene necalcedoniene, Chivotul Legii ar fi fost salvat dupa cucerirea Ierusalimului de catre babilonieni si depus in Etiopia unde se afla si astazi, teorie discutabila.

La inceputurile istoriei mantuirii neamului omenesc, situatia geopolitica a Orientului Mijlociu si Apropiat se prezenta foarte complexa. Intorsi din exilul babilonian, evreii aproape ca si-au pierdut traditiile, limba si obiceiurile, cat despre existenta unui stat evreiesc de sine statator nici nu putea fi vorba. Ramanea aspectul esential: religia mozaica.

Aflati in contact permanent cu neamurile din jur, evreii le vor adopta modul de viata. Ierusalimul va continua sa ramana centrul vietii spirituale. Pentru evreii imprastiati printre neamuri, sinagoga devine loctiitoarea Templului. Limba ebraica este uitata in unele regiuni aproape cu desavarsire, asa cum este cazul diasporei evreiesti din vestita cetate a Alexandriei, in Egipt. Pentru acesti evrei,vorbitori de limba greaca, profund elenizati, se vor traduce scripturile vechi testamentare sau ceea ce azi definim uzual Septuaginta, versiunea greceasca a Cartilor Vechiului Testament. Ea este folosita azi atat in cultul mozaic cat si in cel crestin deopotriva.

Te-ar mai putea interesa...