Geopolitica euro-asiatică în timpul Sfântului Ioan cel Nou (de la Suceava)

Multe realităţi geografice şi politice erau foarte diferite în vremea vieţuirii Sfântului Ioan cel Nou (de la Suceava) pe bătrânul continent de la Atlantic până la capătul Mării de Azov, ceea ce face hagiografia lui un pic lunecoasă, lăsând loc la diferite interpretări greşite, ca de pildă, cele mai recente, pe unele site-uri aşa-zis ortodoxe cum că „sfântul era de origine turcească” sau că „a fost martirizat de mahomedani”. În primul rând, copilul Ioan s-a născut din binecredincioşi părinţi creştini de credinţă ortodoxă în cetatea Trapezunt, capitala Imperiului de la Trapezunt, o formaţiune statală născută în urma Cruciadelor ca urmare a fragmentării politice a Imperiului Bizantin. Data naşterii este anul 1300, când pe tronul de la Trapezunt domnea Alexios al II-lea Megas Comnen (1297–1330). Mediterana, Marea Neagră şi cea de Azov erau împânzite de porturi comerciale, navigaţia între ele făcându-se prin vechea metodă a cabotajului (navigarea de-a lungul ţărmului, nu mai mult de 100 de mile în larg – n.n.).

Advertisements

Marile puteri maritime erau, pe vremea sfântului, republicile Genova, Veneţia şi Ragussa (Dubrovnik, Croaţia). Ori, ca să afirmi că „Sfântul Ioan a intrat în polemici de credinţă cu un armator sau căpitan de vas francez”, mi se pare o aberaţie. Târziu, putem vorbi în Franţa de marină în sensul clasic al cuvântului, abia pe la 1572, mult după Portugalia, Spania şi Anglia. Republicile sus amintite, cu precădere Genova şi Veneţia, şi-au deschis factorii sau reprezentanţe comerciale în partea de est a continentului. Vom enumera câteva porturi la Marea Neagră şi nu numai, referindu-ne şi la fluviile navigabile, de care se leagă şi activitatea neguţătorească a Sfântului Ioan: San Giorgio (Giurgiu), Costanza (Constanţa), Caladda (Galaţi), Licostomo (Tulcea), Maurocastro (Cetatea Albă, sudul Ucrainei, la gura de vărsare a Nistrului în Marea Neagră).

În acele porturi colcăia o mulţime pestriţă de comercianţi, o adevărată „babilonie”, care-şi lăudau cu voce tare mărfurile: greci, arabi, armeni, evrei, genovezi, veneţieni, mongoli, posibil şi neguţători de la nord de Dunăre. Porturile erau adevărate Hong Kong-uri pe atunci sau Wall-Street-uri. Ce mărfuri se vămuiau? Piei de animale, peşte proaspăt sau afumat, arme, podoabe, mirodenii, ovine, bovine şi cabaline. De ultima factorie genoveză amintită (Maurocastro sau Cetatea Albă) se leagă şi martiriul sfântului. Ea se afla sub sfera de influenţă a tătarilor nogai, o structură statală de mici dimensiuni, o rămăşiţă a Hoardei de Aur. Negustorii sau comercianţii, din tagma cărora făcea parte şi Sfântul Ioan cel Nou, erau o categorie socială aparte. Aveau şcoală de carte. Cu siguranţă, ca şi veneţianul Marco Polo, el însuşi neguţător şi explorator, Sfântul Ioan va fi fost şcolit la Trapezunt (Trapizonda) de dascăli vestiţi ai vremii. Probabil cunoştea scriitura elină veche şi operele Sfinţilor Părinţi, altfel nu ar fi intrat într-o polemică „doctrinară” cu Reiz, armatorul corăbiei care l-a pârât eparhului (conducătorul cetăţii de la Cetatea Albă). Ar fi vorbit desigur o limbă de comunicare universală, în afară de greaca veche pe care o stăpânea fluent din naştere, posibil dialectul genovez ori, poate cel veneţian. Ştia cu siguranţă mersul comerţului, precum arta socotitului, valoarea monedelor de schimb ale vremii. Pe mare se descurca, folosind Portulanul lui Angelino Dulcert, foarte la modă în epocă. Ce fel de negoţ făcea Sfântul nostru Ioan? În afară de mărfurile amintite, o concurenţă aparte o făceau cele de sorginte religioasă: cruciuliţe, iconiţe, tămâie. Suntem într-o epocă de fervoare religioasă a pelerinajelor, a căutării lui Dumnezeu. Cum s-a ajuns la banalul conflict dintre Reiz şi Ioan, ceea ce astăzi nu ar fi fost posibil, sau de ce o contradicţie a condus la o martirizare? Amintirea Marii Schisme de la 16 iulie 1054 era încă vie în mentalul colectiv şi fiecare credincios de atunci, că era catolic, în cazul lui Reiz sau ortodox în cazul lui Ioan îşi apăra credinţa sa. Retina memoriei istorice n-a păstrat dialogurile în contradictoriu dintre cei doi, cert este că „ceva” l-a deranjat pe genovez, deoarece acesta din urmă l-a pârât eparhului nogai, dialogul dintre Reiz şi conducătorul cel tătar, „păstrându-se” în tradiţia scrisă. Nestrămutat în credinţa sa faţă de propunerea de a se dezice de Creştinism pentru a venera corpurile cereşti în tradiţia altaică a mongolilor, Sfântul Ioan cel Nou (de la Suceava) va fi martirizat în Cetatea Albă, primind cununa muceniciei într-o zi de 2 iunie 1330. Este anul când, la nord de Dunăre se va întemeia sub Basarab I, Ţara Românească. (fragment din cartea de autor – “O istorie altfel – mozaic radiofonic” , vol. II, in lucru)

 

Te-ar mai putea interesa...