Epoca Sinoadelor Ecumenice (VI)

Cum va fi cu putina ca o fire sa primeasca deosebiri substantiale contrare? Cum este cu putina ca aceeasi fire sa fie în acelasi timp zidita si nezidita, muritoare si nemuritoare, circumscrisa si necircumscrisa? Daca ei sustin ca Hristos are o singura fire, ei vor spune ca ea este simpla si prin aceasta vor marturisi sau ca El este numai Dumnezeu si vor introduce o iluzie de întrupare, si nu întrupare, sau ca este numai Om, dupa cum sustine Nestorie. Unde mai este atunci adevarul ca este desavârsit în Dumnezeire si desavârsit în omenire? Si când vor putea ei sustine ca Hristos are doua firi, daca ei spun ca dupa unire El are o singura fire compusa? Este evident fiecaruia, însa, ca Hristos înainte de unire are o singura fire. Ceea ce face ca ereticii sa rataceasca este faptul ca ei identifica notiunea de fire si ipostasa. Când spunem ca oamenii au o singura fire, trebuie sa se stie ca nu spunem aceasta referindu-ne la definitia sufletului si a corpului, caci este cu neputinta sa spunem ca sufletul si corpul comparate unul cu altul sunt de o fire. Dar pentru ca ipostasele oamenilor sunt foarte multe, toti primesc aceeasi definitie a firii, caci toti sunt compusi din suflet si corp, toti participa firii sufletului si poseda fiinta corpului si o specie comuna. Spunem o singura fire a ipostaselor celor multe si diferite. Cu toate acestea fiecare ipostasa are doua firi, este compusa din doua firi, adica din suflet si corp.

Advertisements

Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate admite o specie comuna. Caci nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi cândva un alt Hristos din Dumnezeire si omenire, în Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu desavârsit si Om desavarsit. Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singura fire compusa din Dumnezeire si omenire, dupa cum se poate vorbi cu privire la individ (om) de o singura fire compusa din trup si suflet. Aici este un individ. Hristos, însa, nu este un individ si nici nu exista specia Hristos, dupa cum exista specia om. Pentru aceea spunem ca unirea s-a facut din doua firi desavârsite, din cea omeneasca si cea dumnezeiasca; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, dupa cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur, Eutihie si Sever si ceata lor blestemata; si nici nu s-au unit printr-o unire personala sau morala sau printr-o unire de demnitate sau de vointa sau de cinste sau de nume sau de bunavointa, dupa cum au spus urâtorul de Dumnezeu Nestorie, Diodor ,Teodor al Mopsuestiei si adunarea lor cea diavoleasca; ci prin unire, adica dupa ipostasa, fara schimbare, fara confundare, fara prefacere, fara împartire si fara departare. Marturisim o singura ipostasa în doua firi desavarsite a Fiului lui Dumnezeu Intrupat.

Afirmam ca Dumnezeirea si omenirea au aceeasi ipostasa si marturisim ca dupa unire se pastreaza în el cele doua firi. Nu asezam pe fiecare din firi deosebit si separat, ci unite una cu alta într -o singura ipostasa compusa. Spunem ca unirea este substantiala, adica reala si nu imaginara. Iar când spunem substantiala nu întelegem ca cele doua firi au dat nastere unei firi compuse, ci ca sunt unite una cu alta în chip real într-o singura ipostasa compusa a Fiului lui Dumnezeu si stabilim ca se pastreaza deosebirea lor substantiala. – (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, CAPITOLUL III – Despre cele doua firi contra monofizitilor )

Disputele doctrinare de la Calcedon si hristologiile Vechi Orientale

Daca as avea harul necesar sa fiu un teolog desavarsit, m-as conduce in viata si la catedra de teologie, din imaginarul meu, in fata studentilor teologi, numai dupa invatamintele Sfintilor Parinti. Ei sunt calea spre dumnezeiestile porunci ale lui Hristos, nu sectarii, nu ereticii, nu ecumenistii, ca in ziua de azi. De aceea vedem peste tot, chiar si in cele sfinte, predominand, inavutirea, banul, desfraul…timpurile care premerg venirea lui Antihrist…Am inceput disertatia mea saptamanala, cu un fragment foarte elocvent si explicit din Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin (cca. 675 – 4 decembrie 749) sau Ioan de Damasc, deoarece era originar din Siria, fiind si unul dintre Parintii sirieni de seama.Traind intr-o perioada de expansiune a unei noi religii monoteiste, Islamismul, aparuta din nisipurile fierbinti ale Arabiei, Sfantul Ioan Damaschin rezuma foarte concis, in textul redat de noi, ratacirile dogmatice monofizite si hristologia calcedoniana, in opozitie cu cea necalcedoniana. Acesta observa la califul Iezid, pe la anul 723, urme de monofizism, stiut fiind faptul ca, Islamul s-a nascut pe rutele comerciale ale nestorianismului si monofizismului, care tranzitau Peninsula Arabica la acea data. In ciuda convingerilor sale dogmatice, Sfantul Ioan este un invatat apreciat de catre calif, propunandui-se chiar functii la curtea acestuia de la Damasc.

Moartea imparatului Teodosie al II-lea, cel care a aprobat sinodul talharesc de la Efes, aduce un castig de cauza Ortodoxiei, caci, Pulcheria, sora sa, casatorita cu inteleptul bazileu Marcian (450-457), convoaca Cel De-al Patrulea Sobor Ecumenic intru apararea Ortodoxiei, la Calcedon, azi localitatea Kadi Koy, in Turcia, in toamna anului 451.Lucrarile s-au desfasurat in Biserica Sfintei Eufemia intre 8 si 25 octombrie. La acest Sobor a toata Biserica lui Hristos au luat parte 520 de Parinti, o cifra record pana atunci. Cum am constatat deja, Papa Leon cel Mare a trimis la Sinod trei episcopi si doi preoti, neputandu-se deplasa la fata locului, fie datorita distantei si dificultatii traseului, fie datorita problemelor locale.

Hristologia de la Calcedon, poate fi rezumata astfel, dupa puterea de intelegere a fiecarui credincios: Hristos este cunoscut in doua firi, nu una, dupa cum pretindea arhimandritul Eutihie,adica, neschimbat si neamestecat, neimpartit si nedespartit si nu in doua, asa dupa cum sustinea Nestorie si ai sai, Unul si acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos. Ceea ce as vrea sa retineti, pe scurt, este ca cele doua naturi ale lui Hristos se completeaza, se intrepatrund, ca nu predomina una in detrimentul celeilalte, ca Mantuitorul Hristos este si Dumnezeu si Om, in acelasi chip si nu aparent.

Care au fost urmarile Sinodului al IV-lea de la Calcedon? In primul rand scindarea Bisericilor Vechi Orientale de Ortodoxie printr-o Schisma nedorita in Rasarit si nasterea de hristologii necalcedoniene, pe fondul politic al indepartarii statelor monofizite de Bizant, ducand la marirea confuziei teologice in decursul urmatoarelor secole, sub stapanirea araba, prin invecinarea unor state monofizite cu expansiunea Islamului, sub raport politic si doctrinar. Bisericile Vechi Orientale s-au mai numit si necalcedoniene, fiind patru la numar: Biserica Copta din Egipt, Biserica Abisiniana sau Etiopiana, Biserica Siro-Iacobita si Biserica Armeana-Gregoriana, ultima despre care v-am vorbit pe larg in episodul precedent, fiind si cea mai recunoscuta la noi.

Bisericile Vechi Orientale-cateva considerente

Bisericile Vechi Orientale tin toate hotararile dogmatice ale primelor trei sinoade ecumenice, oprindu-se la Calcedon. Imi permit sa le trec in revista spre o mai buna lamurire a cititorilor nostri.

Biserica Copta din Egipt a avut o perioada foarte dificila de existenta intre secolele XI-XVI. De ce? In primul rand contactul sferelor de influenta latina, a cruciatilor, si diversele stapaniri arabe: dinastia fatimida si cea mameluca. Se organizeaza ca patriarhie autonoma vechi orientala la 1896, cu sediul patriarhal la Cairo. Astazi credinciosii acestei Biserici numara 5 milioane de suflete, o statistica aproximativa.

Biserica Abisiniana sau Etiopiana isi avea resedinta initial la Alexandria in Egipt, fiind unita cu precedenta biserica. Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea incepe o miscare reformatoare a Bisericii Etiopiene, incununata cu recunoasterea autocefaliei in 1959. Biserica etiopiana numara cca. 18 milioane de credinciosi si este condusa de abuna sau catolicosul care isi are resedinta la Adis Abeba in Etiopia. Potrivit unei traditii apocrife destul de contradictorii, primul rege al Etiopiei, Menelik, ar fi fost fiul regelui Solomon si al reginei din Saba (Yemenul de azi).

Biserica siro-iacobita isi are sediul la Damasc in Siria, iar patriarhul acesteia poarta titulatura de “patriarh de Antiohia”. Ati retinut cu siguranta faptul ca in Siria, la Antiohia, adeptii noii religii s-au numit crestini, fapt consemnat de Sfantul Evanghelist Luca. Este o Biserica Veche Orientala foarte extinsa cu 22 de eparhii ale Orientului Mijlociu.

Biserica Armeana are sediul la Vagarsapat cu renumita manastire Ecimiadzin din Armenia Mare (20 km. vest de Erevan), iar conducatorul spiritual al tuturor armenilor poarta numele de catolicos si patriarh al tuturor armenilor. Credinciosii Bisericii Apostolice Armene numara in prezent 7 milioane de suflete.

In orasul meu natal, Suceava, armenii sunt atestati documentar inca din veacul al XIV-lea si, ca o curiozitate pentru dumneavoastra, cea mai veche Biserica Armeana din Europa de Sud-Est (vezi fotografia alaturata), se afla pe platoul Zamca, din Suceava, adeseori fiind confundata cu Cetatea de Vest, din necunoasterea unor realitati pe teren, superficial tratate. A fost restaurata recent si resfintita in 2005. Din reaua vointa a unora, se incearca o discreditare a Bisericilor Vechi Orientale, facandu-se intentionata confuzie intre secta si erezie. Desigur, disputele Hristologice nu se vor opri la Calcedon, fiind continuate la urmatoarele Sinoade Ecumenice, despre care va voi povesti in saptamana care vine, la un nou episod, numai pe Historia Universalis! Acum ma duc sa-i spun o poveste cuiva drag si va las, pana sambata cealalta, sa meditati.

(Va urma)

Te-ar mai putea interesa...