Două minţi luminate din Epoca Modernă: Sir Charles Gordon şi Alexandru Constantinescu

Îndeobşte este recunoscut faptul că unui general i-ar prinde bine, pentru imaginea sa in istorie, o moarte glorioasă pe câmpul de luptă, decât să cadă victima unui asasinat, aşa cum i s-a întâmplat lui Sir Charles Gordon (1833-1885), destoinic general şi bun administrator. După ce s-a impus în Războiul Crimeii (1853-1855), generalul nostru a intrat în vizorul Guvernului chinez care, la 1860, l-a însărcinat să disciplineze o armată de numai 3.500 de ţărani care să apere capitala Shanghai de răsculaţii Taiping, ceea ce a realizat cu succes, poreclit fiind „Gordon Chinezul”, prestigiul său sporind mult apoi în Guvernul britanic condus de lord Gladstone.

Şi guvernatorul Egiptului,
Ismail Khedivul l-a numit pe Gordon la conducerea înfierbântatei provincii Equatoria din sudul Sudanului, pentru a restabili acolo pacea, ordinea şi abolirea sclaviei şi comerţului cu sclavi. Şi de această dată avu succes, iar Guvernul din Metropolă îi mai făcu un favor, ultimul şi cel mai riscant din a sa carieră: evacuarea trupelor britanice şi egiptene din Khartoum, la 1884, ameninţate de un răzvrătit pe nume Muhammad Ahmed, ce-şi spunea Mahdi (sau un Înainte Mergător al Profetului Muhamad, în tradiţia islamică). Gordon pierdu lupta şi, în aşteptarea trupelor de înlocuire a fost ucis mişeleşte, eveniment redat de pictorul irlandez George William Joy: Gordon, ieşind la un trabuc în faţa biroului său din Khartoum, un derviş din mulţime îi aruncă cu suliţa, lovindu-l mortal, apoi îl decapită. Moartea lui Gordon a dus la indignare în ţara-i insulară şi la demiterea impopularului Guvern Gladstone. Mintea ţi-o poţi folosi uneori şi în scopuri mai nobile decât pe câmpurile de luptă şi un contemporan de-al lui Sir Gordon, a demonstrat-o din plin cu rezultate notabile în epocă. Alexandru Constantinescu (1832-1915) a fost matematician, inginer şi arhitect, deopotrivă, fiind şi primul savant care a predat cursuri în limba română la prestigioasa Academie Mihăileană din Iaşi, care va deveni ulterior Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din capitala moldavă. În limba sa nativă a predat cursuri de geometrie analitică, descriptivă, inginerie şi arhitectură. De pe urma sa au rămas încă în picioare câteva edificii publice din Iaşi şi alte oraşe ale ţării, nu în ultimul rând un nume în Istoria României Moderne.

Advertisements

Te-ar mai putea interesa...