Două domnii instabile: Mary cea Sângeroasă şi Ştefan Rareş

Născută, la început, dintr-o iubire firească a doi soţi celebri în epocă, Henric al VIII-lea şi Caterina de Aragon, fiică a Isabelei de Castilia, tânăra Mary Tudor (1516-1558), moşteni, într-un târziu Regatul Albionului şi Irlanda, dar, păcatele tatălui ei, care s-a dezis de Roma, o vor urmări toată viaţa, căci, apărând cu ardoare credinţa cea catolică romană, adânc înrădăcinată în sângele ei hispanic, îi persecută pe protestanţi omorând peste 300 dintre aderenţii Reformei, căzând sub securea călăului nu mai puţin de trei capete luminate ale reformei engleze: Thomas Cranmer, arhiepiscopul de la Canterbury, Nicholas Ridley şi Hugh Latimer, de unde contemporanii au poreclit-o, pe drept cuvânt „Bloody Mary” sau sau „Sângeroasa Mary”.

Advertisements

maryŢinea mult la mama ei, de care a fost despărţită de timpuriu, către 1531, după divorţul a lor săi părinţi, ba chiar exclusă pentru o vreme, până la 1544, de la succesiunea la tron.

În scurta ei domnie, consumată între 1553 şi 1558, s-a luptat cu pretendenta protestantă la tronul englez, o anume Lady Jane Grey, pe care o învinse în cele din urmă şi se căsători cu regele Filip al II-lea al Spaniei prin procură, ceea ce atrase mânia protestantă prin răscoala unui anume Wyatt proprietar de pământ din comitatul Kent şi ai săi 3000 de susţinători care au simţit pe pielea lor dragostea reginei Mary pentru cei răzvrătiţi. Al său consort Filip, târăşte Anglia de partea Spaniei într-un război cu Franţa, englezii pierzând astfel Calais-ul, ultimul bastion al Albionului pe pământ franc. Nefericită în căsnicie şi fără putinţa de a avea un copil, Mary face un chist de col uterin de la care i se va şi trage moartea în suferinţă. Întru acea perioadă, pe tronul Moldovei, unde domniile se schimbau după placul puterilor vecine, în speţă Polonia şi Înalta Poartă, se urcă Ştefan Rareş, fiu al lui Petru, ce domni numai un an, adică din 1551-1552. A început să fie atras de moda turcească şi de desfrâul dregătorilor turci, pe care se gândi să şi le însuşească în detrimentul părerii boierimii tradiţionale. A încercat să se impună în secuimea ardeleană cu forţa, dar a fost înfrânt. Cu vecinii săi poloni nu se avea deloc bine, iar pe armenii ce trăiau paşnic în Ţara Moldovei i-a prigonit mult foarte, după cum aflăm din cele scrise de Grigore Ureche şi Miron Costin. În prima zi de răpciune a anului 1552, se presupune că în timpul unei vânători, boierii conspiratori l-au ucis ca pe un animal hăituit la un prund de pe Prut, apoi în grabă l-au îngropat la Probota, ctitorie a tatălui său Petru Rareş. Viaţa turcească i s-a întors împotrivă.

Te-ar mai putea interesa...