Două destine frânte: Rujollah Khomeini şi Ştefan Voitec

În tagma cea şiită a Islamului era ayatollah sau „semn miraculos al lui Dumnezeu” şi se pare că Rujollah Khomeini (1900-1989) avea această aură în mijlocul a lor săi din sfântul oraş persan Qum unde era privit ca în frumosul viers eminescian: „Era precum Fecioara între sfinţi şi Luna între stele.” Predicile sale acide îndreptate împotriva occidentalizării Iranului de către regimul şahului Pahlavi Aryamer, atrăgeau în jurul său prostime multă de popor, oameni robi ori slobozi, la scurtă vreme fiind închis ca disident pentru puţin timp.

Advertisements

În 1964 se refugiază în Irak, dar nici Saddam Hussein nu-l acceptă şi curând se aciuează în împrejurimile Parisului, unde avea destui de mulţi ucenici pe care i-a format ulterior. Căderea şahului l-a adus pe Khomeini în ţară, cu braţele deschise fiind primit şi uns pe viaţă ca lider politic şi religios al Iranului prin Constituţia de la 1979, care abroga de fapt Occidentul. Sub regimul său, s-a ajuns până acolo încât până şi Ambasada Statelor Unite la Teheran a fost capturată în ceea ce s-a numit Criza Ostaticilor din Iran, iar Naţiunile Unite i-au dat câştig de cauză veşnicului său inamic de la Sud, Saddam Hussein în războiul iraniano-irakian din 1981-1988, ceea ce i-a şi grăbit sfârşitul, consumându-se mai mult pe fond nervos. Republica Islamică Iran păstrează şi acum amintirea sa, iar Nicolae Ceauşescu l-a avut drept idol, deoarece, privindu-l pe ayatollah el chiar avea o aură mistică de teolog. Prin vâltoarea timpului la noi, pătat adeseori cu roşu, uităm de unii români care, deşi s-au compromis poate în ochii noştri, pe vremuri au făcut istorie. Aşa este cazul lui Ştefan Voitec (1900-1984), fostul secretar al vechiului PSD, başca şi ministru al Educaţiei Naţionale într-o perioadă destul de tulbure a României, între anii 1944-1947. Preşedinte al MAN şi deputat al MAN, paradoxul face că a fost unul dintre foştii demnitari înhumat în Parcul Carol din Bucureşti şi, tot acelaşi paradox a făcut ca, deshumat, să fie incinerat precum un câine, deşi profesia lui de bază a fost cea de jurnalist, deşi, din păcate, a servit unui regim nu tocmai roz la români.

Te-ar mai putea interesa...