Doi visatori inventatori: Sakichi Toyoda si George Stephenson

Cu toţii ne dorim să conducem într-o bună zi, unii semeni de-ai noştri o fac deja, o minunăţie de maşină japoneză dotată cu ultimele tehnologii auto din Ţara Soarelui Răsare. Este vorba despre Toyota. Nu ştim precis de ce constructorul nipon a optat pentru denumirea de Toyota, în loc de Toyoda, dar cunoaştem cu siguranţă ultimul personaj care a trăit în realitate, numitul Sakichi Toyoda (1867-1930), considerat a fi pe drept cuvânt părintele revoluţiei industriale nipone, supranumit pe drept cuvânt un „Thomas Edison” al Japoniei.
Se pare că robotizarea ţării a început atunci când Toyoda şi fiul său, Kiichiro au construit, în 1926, un război de ţesut automat, numit Toyoda G-type Automatic Loom. Patru ani mai târziu, în 1929, britanicii le-au cumpărat licenţa distribuind maşini Toyoda în Europa, Canada şi India. Dar, cum automobilul câştiga teren, tatăl şi-a încurajat fiul să construiască maşini pe patru roţi şi uite aşa, Toyoda şi ulterior Toyota a devenit o marcă automobilistică la nivel mondial, primul automobil fiind modelul Toyoda AA şi apoi celelalte pe care unii le conduc azi, iar alţii doar visează să le conducă într-o bună zi, dacă nu pe circuitele de viteză, pe două ori pe patru roţi, cel puţin pe şosele şi autostrăzi.

La începutul secolului al XIX-lea, în plină eră industrială şi capitalistă deopotrivă, un copil pe nume George Stephenson (1781-1848) privea însingurat, uimit şi visător cum bieţii cai de corvoadă tractau vagonetele pline cu cărbune din adâncurile pământului oraşului său natal, unul profund minier, Wylam. Şi-a imaginat că într-o bună zi ar fi mai rentabil ca vagonetele miniere să fie trase de o maşină cu motor, ceea ce ar uşura munca bietelor dobitoace şi implicit ale stăpânilor lor. Obsedat de această genială idee, copilul devenit inginer mai târziu a proiectat iniţial, la 1814, prima locomotivă din lume de 30 t., destinată iniţial operaţiunilor miniere. Apoi, şapte ani mai târziu şi-a asumat şi construirea primei căi ferate din lume între Stockton şi Darlington în Regatul Unit. A doua sa locomotivă destinată transportului feroviar public a fost denumită the Rocket, adică racheta în traducere şi se deplasa cu viteza record pentru acea perioadă, de numai 46 km/h. Fiul său Robert, urmează pasiunea feroviară a tatălui său, schiţând conturul multor căi ferate din lume, dar şi unor poduri din oţel rezistente şi azi.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.