Doi „revoluţionari”: Pius al VII-lea şi Dimitrie Macedonski

Cum principalul obiectiv al sângeroasei Revoluţii Franceze a fost reprimarea totală a Bisericii Romano Catolice, Papa Pius al VII-lea (1742-1823) s-a văzut întemniţat chiar în propria-i ţară, de către trupele revoluţionare franceze şi mai apoi eliberat de către Napoleon I Bonaparte, la 1800, pentru un scump preţ. Francezii ocupaseră Statele Papale la 1797 şi situaţia nu era foarte roz, însă, abil diplomat, al nostru Papă Pius semnează un Concordat (Înţelegere) cu Napoleon iar trupele celui din urmă se retrag în bună orânduială spre ţara lor natală dinspre miazănoapte.

Advertisements

Chemat să-i dea coroana împărătească, la 1804, peste Francia, Papa nostru Pius ajunse de batjocura lumii când, Napoleon îi luă din mână coroana şi şi-o puse pe cap în văzul tuturor, iar pictorul David imortaliză scena pe pânza-i ce la Luvru stă şi azi sub privirile trecătorilor ca un stigmat al istoriei. Suveranul Pontif i-a întors moneda la scurtă vreme Împăratului său, când a refuzat blocada economică continentală împotriva Marii Britanii, excomunicând trupele franceze ocupante la 1809 şi plătind preţul întemniţării la Fontainebleu. Blestemul divin căzu definitiv asupra lui Napoleon la 1814 şi Pius al VII, triumfător intră în Cetatea Eternă, refăcând din temelii Ordinul Iezuit şi un an mai târziu Congresul de la Viena i-a restituit pe drept cuvânt Statele Papale, luate pe nedrept de cel Napoleon Bonaparte. Cam întru acea perioadă de convulsii pe bătrânul continent, în Ţările Române, cu o situaţie nu tocmai roză, apare în catastife un anume Dimitrie Macedonski (1780-1843), grec de neam şi căpitan de panduri pe deasupra. Nu era rudă cu Alexandru Macedonski, literatul, însă a fost un participant activ la Mişcarea Revoluţionară de la 1821 şi l-a cunoscut îndeaproape pe Tudor Vladimirescu, pe ascuns fiind şi membru al Eteriei. Numai că, în loc să intre în istoria noastră cu fruntea sus, a fost unul dintre cei care l-a arestat pe Domnul Tudor, ceea ce nu l-a împiedicat, ca, la 1840, să aprindă flăcările Revoluţiei de la 1848, închizând ochii fără sa vadă desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

Te-ar mai putea interesa...