Doi futurişti: Henrik Ibsen şi Nicolae Manolescu

Ceasul cu pendul bătând ritmic timpul ce se scurge monoton, o bibliotecă cu volume în piele legate, un mobilier vechi şi aromat, alături de un impunător birou de stejar şi personaje pentru care veacul stă în loc, reprezintă decorul tuturor pieselor marelui nemuritor norvegian Henrik Ibsen (1828-1906), dramaturgul Nordului. ibsen
Epoca sa este una de plină transformări pe toate planurile sociale, ceea ce se va oglindi în toate piesele sale, precum „Stâlpii societăţii” (1877), „Casa Păpuşilor”, „Strigoii” ori „Hedda Gabler”.

Advertisements

Ibsen credea tot mai mult în emanciparea femeii şi în rolul acesteia în societate, la egalitate cu bărbatul, un lucru firesc dacă stăm bine şi ne gândim că a avut o căsnicie fericită alături de a sa consoartă, Suzannah Thoresen. Deşi a stat mai mult în „exil” nu mai puţin de 27 de ani, ţara-i natală Norvegia nu l-a uitat pe dramaturg care şi-a trecut în palmares nu mai puţin de trei Premii Nobel pentru dramaturgie. Întru acea vreme trăia în Vechiul Regat un om care s-a dedicat pasiunii sale de-o viaţă, Oftalmologia, buzoian de origine, Nicolae Manolescu (1850-1910). Era preocupat de „lumina ochilor” iar ca emerit profesor universitar a inventat o tehnică nouă de extirpare a irisului, în paralel cu una revoluţionară de tratament al conjunctivitei, ambele unice în epocă şi destul de futuriste ca viziune. Şi, dacă tot era un vizionar, Nicolae Manolescu a cercetat adânci probleme de Oftalmologie, rezultatele sale prea revoluţionare pentru timpul său, fiind puse în practică şi azi în mai multe clinici din ţară şi de peste hotare.

Te-ar mai putea interesa...