Doi creatori de lumi noi: Sir James Cook şi Grigorie al II-lea Ghica

„Am dorit…nu doar să ajung mai departe decât oricine înaintea mea, dar atât de departe cât putea un om să ajungă”-astfel cugeta la pupa vasului Resolution, pe la 1775, căpitanul maiestăţii sale, James Cook (1728-1779), cel care de timpuriu şi-a servit Imperiul în Marina Regală Britanică. Fiul unui ţăran din comitatul Yorkshire, şi-a început cariera pe scurtele rute comerciale din Baltica. Mai târziu este avansat, graţie cunoştinţelor sale de navigaţie, comandant de vas. Harta lumii prindea contur sub mâna sa de cartograf, punând în proiecţie Canalul Saint Lawrence, coastele Noii Scoţii şi ale Terrei Nova din America de Nord. Mările Sudului exercitau asupra sa o atracţie magnetică.

Advertisements

La anul 1768, îmbarcat la bordul navei HMS Endeavour cu destinaţia Tahiti, urmări traiectul planetei Venus, conturând pas cu pas pe hartă ţărmurile Noii Zeelande şi ale Australiei de Răsărit. Renumele său ajunse vestit peste mări şi ţări, iar Metropola londoneză i-a dat noi misiuni: explorarea Pacificului şi descoperirea de noi teritorii precum: Noua Caledonie şi Insula Norfolk, apoi cartografiind aproape întreg bazinul oceanografic al Pacificului. A rămas în istoria marilor descoperiri geografice drept primul navigator care a traversat Cercul Antarctic şi cel care a introdus lămâia ca aliment de bază în raţiile marinarilor, ferindu-i astfel de o deficienţă alimentară ce provoca scorbutul. În plină glorie, comandorul de marină James Cook a fost ucis pe drumul de întoarcere spre patrie într-o încăierare cu hawaienii, trecând la cele veşnice. În vreme ce vrednicul comandor Sir James Cook carta coordonatele Imperiului de peste mări a Regatului Unit, întru gloria veşnică a Maiestăţii Sale, un alt „navigator” carta o altă lume pentru a sa ţară. Grigorie II –lea Ghica Vodă (1726-1748), domnind în ambele Ţări Româneşti extracarpatice, nutri mai degrabă preocupări culturale, decât politice. Astfel, dădu în Moldova un hrisov, în 1743, prin care plata dascălilor de şcoală se făcea direct de către mitropolitul de la Iaşi, din fonduri colectate de la preoţi şi diaconi. Slujitorii Domnului erau obligaţi, pentru acest lucru, să dea Mitropoliei anual dajdia de un galben. Cinul monahal, în schimb, era scutit de această obligaţie. Tot sub domnia sa „culturală”, Şcoala de la Putna, ce funcţiona pe lângă mănăstire, deveni academie domnească, iar studiile sale recunoscute ca fiind de rang academic. Alte 22 de şcoli domneşti au fost înfiinţate pentru tineretul studios al vremii, iar la Rădăuţi, pe lângă cea veche şcoală mănăstirească, se deschise şi una episcopală, unde, zice cronica se învăţa scrisul, cititul şi socotitul. Astfel, Ghica Vodă intră în istorie ca unul dintre primii corifei ai învăţământului românesc.

Te-ar mai putea interesa...