Doi carismatici: Raymond Poincare şi Spiru Haret

Carismatic de felu-i, nu prea era pacifist din fire şi îşi ura cu înverşunare duşmanul cel din Răsărit al ţării sale, Imperiul German. Încă din primul său an de mandat, ca preşedinte al Franţei (1913-1920), intuind pericolul armiilor germane ce peste numai un an aveau să arunce omenirea în urgia Marelui Război, preşedintele Raymond Poincare (1860-1934) a ridicat durata stagiului militar de la doi la trei ani, iar civilii care comentau asupra intrării de facto a Republicii Franceze în război alături de veşnica rivală Anglia şi de proaspătul aliat, Imperiul Ţarilor, puteau plăti ani grei de temniţă ori usturătoare amenzi.

Advertisements

Nu a fost deloc mulţumit financiar la Tratatele de Pace de la Paris-Versailles, deoarece despăgubirile de război impuse Germaniei de către Aliaţi erau prea blânde, iar ca premier, în 1922, a ordonat trupelor franceze să ocupe bazinul carbonifer Ruhr, el fiind primul care va stârni, mai târziu, pasiunea războinică a lui Hitler. Germania fierbea, când la 1924, Poincare demisiona în plină glorie. În al său ultim mandat de premier, adică între 1926-1928, stabilizează economia franceză, afişând, după retragerea sa din politică, aceleaşi sentimente anti-germane, îndemnând Franţa să se pregătească de un nou război cu vecinul de la Est. La moartea sa, survenită în 1934, stârnise pe deplin ura dintre naţiile franceză şi germană, aruncându-le în malaxorul unui nou conflict global. Omologul său român, părintele învăţământului din Ţara Românească, contemporanul său Spiru Haret (1851-1912), se putea mândri cu alte realizări, mai puţin sau deloc milităreşti, căci, românul nostru pornind în carieră ca simplu matematician, ajunse foarte repede în postura de academician. De la a sa teză de doctorat, „Asupra invariabilităţii axelor mari a orbitelor planetare” (1878), curând ajunse la convertirea maselor în a sa lucrare „Mecanica Socială” (1910) şi apoi la reorganizarea învăţământului românesc după cea modă franceză prin care orice învăţăcel de la ţară ori oraş trebuia să înveţe buchia cărţii, aşa cum Napoleon Bonaparte spusa în Codul său legislativ la 1804.

Te-ar mai putea interesa...