Doi aventurieri la vreme de cumpănă: James Bothwell şi Petru Cercel

Cu multe secole în urmă, un nobil aventurier scoţian, pe al său nume James Hapburn, conte de Bothwell (1535-1578), muri, la 1578, nebun de-a binelea, într-o umedă închisoare a danilor, după ce a fost pescuit din apele Norvegiei, în urma unui naufragiu. Aventura sa începe când se leagă la cap cu prea catolica Maria Stuart, exilată din Franţa, după moartea prematură a regalului ei consort Francisc al II-lea. Deşi protestant, atracţia Mariei l-a captivat, l-a fascinat iar apoi l-a făcut să cadă în mrejele sale. Intră în scenă la 1565, când înfrânge o revoltă condusă de contele de Moray, fratele vitreg al reginei şi, astfel, Bothwell devine consilierul augustei sale stăpâne. O crimă misterioasă, a cărei victimă este lord Darnley, soţul reginei, îl aduce din nou în atenţia opiniei publice la 1567.

Advertisements

Este judecat pentru crimă, dar, nefiind dovezi concrete, deşi era vinovat de-a binelea, este achitat de curtea juraţilor. Sexualitatea Mariei îl atrăgea ca un magnet pe bietul nobil scoţian care mai întâi divorţează de nevastă-sa cea după lege, apoi îşi răpeşte suverana şi se căsătoreşte cu ea în luna mai a anului cumplitului asasinat sus pomenit. Devine duce de Orkney spre dezamăgirea conservatorilor nobili scoţieni, care-l alungară definitiv din ţară, sprijiniţi, fără doar şi poate, şi de Maria, căreia i se ridică în fine vălul de pe ochi. Astfel, înnebuni definitiv, intrând într-un mod nefast în Istoria Scoţiei.

Un alt aventurier, situat în polul opus scoţilor, trăia întru acea vreme în Ţara Românească şi, se pare că, la chip şi înfăţişare, nu se deosebea cu nimic de eroul scoţian. Decât poate că era mai citit şi mai umblat prin lume, mânuind deopotrivă şi spada şi condeiul.   Acest domn, Petru Cercel (1583-1585), pribegi prin Europa, cunoscând îndeaproape intrigile curţii franceze, făcându-se chiar plăcut regelui Henric al III-lea de Valois (1574-1589) care şi interveni la Înalta Poartă, spre a-l face domn al Ţării Româneşti. La curtea Franţei deveni poet, scriind şi versuri în latineşte, din care unele s-au păstrat chiar. Petru nutrea pasiuni înspre arhitectură, ridicându-se în vremea sa biserica domnească de la Târgovişte care, mai târziu, a fost luată ca model pentru Catedrala din Alba Iulia, unde avea să fie încoronat vrednicul de pomenire Ferdinand I Întregitorul României Mari. Prin Petru Cercel, moda franceză pătrunse de timpuriu la nord de Dunăre. Însă rivalul său Mihnea, zis Turcitul, ce se trecuse la mahomedanism ca să scape basma curată, nu privea cu ochi buni filiera franceză şi unelti împotriva domnului muntean care plecă din nou în pribegie, găsindu-şi sfârşitul, înecat fiind, în strâmtorile reci ale Bosforului. Privindu-i portretul, ai fi tentat să crezi că ar fi fost gay, însă realitatea contrazice gurile rele ale Apusului care l-au catalogat astfel. Chiar şi o parte din istoricii români l-au definit greşit, destul ca domnul cel de viţă nobilă să intre în istorie cu o proastă reputaţie…

 

Te-ar mai putea interesa...