De la calvar la Altar

Nu cu mult timp în urmă, la Biserica monument „Naşterea Maicii Domnului”-Suceava, prin Fundaţia „In Memoriam” s-a mai consumat un eveniment cultural important şi anume dubla lansare de carte „De la calvar la Altar” şi „Fugiţi de urgia bolşevică”, volume memorialistice semnate de nonagenara Taţiana Vlad Guga, venită special de la Vatra Dornei unde s-a stabilit de ceva vreme. Gazda manifestării, pr.paroh Viorel Ioan Vârlan, el însuşi dornean de origine după cum a mărturisit celor prezenţi, a specificat faptul că l-a avut ca profesor de geografie pe soţul doamnei Taţiana, dar şi că l-a cunoscut şi pe fratele acesteia preotul Mircea Vlad care „Avea o duioşie specială şi mai târziu am descoperit că a făcut detenţie politică pe nedrept, iar după 1990 am aflat ce s-a întâmplat de fapt în temniţa roşie.

Advertisements

Alături şi de preoţii Mihuţ, Matei, pe care îi pomenesc tot timpul la Sfânta Liturghie, părintele Mircea Vlad, ca şi ei sunt repere morale în cetate, modele pentru mine care, de când mă ştiu, am fost în Altarul Bisericii”. Părintele paroh a numit aceste manifestări culturale ca fiind „o recuperare a memoriei colective”. Despre autoare şi cărţi a vorbit pe larg prof.univ.dr. Mihai Iacobescu de la Universitatea „Ştefan cel Mare”-Suceava, cel care a şi prefaţat volumele, numind-o pe Taţiana Vlad Guga „o scriitoare a Bucovinei care la 90 de ani, are deja 11 cărţi publicate, a cărei viaţă a fost un adevărat calvar-descris în cărţile sale-născută în familia preotului Constantin Vlad, la Bălăceana, copilăreşte la Iordăneşti, care a rămas dincolo, peste Prut, a apucat cele două refugii din timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial, iar pe fratele doamnei, părintele Mircea Vlad l-am cunoscut în prima mea vacanţă studenţească, avea pe atunci 36 de ani, era un om vesel şi nici nu bănuiam ce dramă se ascunde în sufletul său. La Cernăuţi la avut ca asistent universitar pe marele istoric Ilie Grămadă, pe care eu însumi l-am avut mai târziu profesor universitar prim. Cărţile doamnei Taţiana Vlad Guga poartă pecetea unei exprimări caracterizate prin simplitate, harul de povestitor exprimând durerea ascunsă a omului dezrădăcinat de Iordăneştii copilăriei”. Tot universitarul sucevean a mai subliniat faptul că autoarea este absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, ultima promoţie, refugiată la Suceava după ocupaţia sovietică şi care a funcţionat în actualul Colegiu „Ştefan cel Mare” şi ulterior a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi. Autoarea, Taţiana Vlad Guga, a numit Suceava „cetatea copilăriei mele”, spunând că a trăit pe str. Samoil Isopescu în casa bunicilor săi dinspre mamă, de la bunica sa, nemţoaică, învăţând limba germană pe care o stăpâneşte la perfecţie, ca şi franceza, dealtfel. Taţiana Vlad Guga a reamintit celor prezenţi la lansarea cărţilor, că fratele ei, preotul Mircea Vlad a fost pomenit de un sobor de preoţi în satul Sasca Mică, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la strămutarea sa la cele veşnice, conferindu-i-se cu acest prilej, la începutul lunii aprilie a.c., titlul de cetăţean de onoare post-mortem, sfinţia sa slujind în Altarul Bisericii parohiale din sat timp de 22 de ani. Despre drama temniţei comuniste a vorbit şi celălalt invitat, monahul Valerian din localitatea gălăţeană Corod, un alt fiu al temniţei de la care am reţinut cu toţii faptul că opresorii comunişti s-au văzut nevoiţi să dea Decretul de eliberare din 1964, căci „întorcându-ne în temniţă am fi dărâmat sistemul comunist”. Despre acei ani grei a vorbit şi nonagenarul preot slujitor Laurenţiu Milici, decanul de vârstă al preoţilor slujitori de la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” care i-a cunoscut îndeaproape pe unii dintre mărturisitorii lui Hristos în temniţa roşie.

Te-ar mai putea interesa...