Crestinism vs. Islam (X)

Cand cu foarte mult timp in urma am luat decizia de a recompune istoria a doua religii monoteiste care au avut ca punct de plecare Iudaismul, luand evolutia lor spatio-temporala de la cele mai obscure origini si pana in timpurile prezente, nu mi-am imaginat, la acel moment in 2012, ca problemele abordate vor deveni de actualitate si, ma refer aici la decizia fara discernamant a premierului roman Viorica Vasilica Dancila, poate dintr-un exces de zel, de a reloca sau de a stramuta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim, luand exemplul presedintelui american Donald Trump. Trecand peste pozitia oficiala a Uniunii Europene, premierul roman s-a facut partas cu buna stiinta la urmatoarele fapte pe care le redam conform sursei citate Digi 24:

“Potrivit celui mai recent bilanţ anunţat de Ministerul local al Sănătăţii, 52 de palestinieni au fost ucişi și peste 2.400 au fost răniți în Fâşia Gaza de tiruri israeliene în zona de frontieră, unde mii de palestinieni au manifestat împotriva transferării ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Acesta este cel mai mare număr de victime înregistrat într-o singură zi de când au început demonstraţiile, în urmă cu şase săptămâni. În 30 martie, în prima zi a protestelor, au murit 17 persoane”. De unde se vede deci, ca o decizie fara cap poate avea nefaste consecinte. Vorbim la urma urmei si in ziua de astazi de confruntarea ideologica a doua religii, Iudaismul, sustinut de statul evreu si Islamul radical de cel palestinian. Ambele religii vad in Crestinism, fiecare in mod diferit un dusman. Daca Islamul il percepe pe Iisus ca pe unul dintre profetii cei din vechime, Iudaismul il considera un amagitor care a prostit un grup de adepti sa-L urmeze. Dar de unde si pana unde s-a ajuns la aceasta situatie conflictuala dintre religii vom vedea in continuarea prelegerii noastre.

Razboiul Macabeilor (I)

Sub domnia sirianului elenizat Antioh al IV-lea Epifanul, adica cel care si-a luat supranumele de “Dumneyeu revelat”, evreii si-au pierdut partial identitatea religioasa si erau cat pe ce s-o piarda total in anul 167 i. Hr., atunci cand reprezentantii regelui au dorit sa ridice un altar unei zeitati grecesti, nu stim care cu siguranta, intr-o localitate aflata cam la o zi de mers pe atunci, de Ierusalim. Catunul se numea Modein si va ajunge din neinsemnat, insemnat in istorie. Traia pe atunci in oraselul cu pricina, un preot pios dedicat trup si suflet Legii celei Vechi. Numele sau era Matatia. Si el va scrie istorie ca nimeni altul atunci cand reprezentantii regelui i-au cerut in fata locuitorilor cetatii sa oficieze sacrificarea unui porc ca jertfa, animal necurat la evrei. Pe baza primei carti a Macabeilor am readaptat dialogul dintre Matatia si reprezentantii sirieni.
– Capetenie mare esti si marit in cetate si intarit cu fii si frati. Acum dar vino intai si fa porunca regelui, precum au facut toate neamurile si barbatii lui Iuda, cei care au ramas in Ierusalim, si vei fi tu si casa ta dintre prietenii regelui, si tu si fiii tai va veti mari cu argint si cu aur si cu daruri multe. Spre deosebire de Guvernul Dancila care a cazut in capcana intinsa de Washington, preotul Matatia s-a aratat demn in fata “dulcei amagiri”:
– Chiar daca toate neamurile din cuprinsul stapanirii regelui vor asculta de el si poruncile lui si se vor departa fiecare de la de la inchinarea parintilor lor, totusi eu si feciorii si fratii mei vom umbla intru asezamantul legii parintilor nostri.
Se intampla atunci ca un evreu ticalos, abatut de la credinta stramoseasca a iudeilor, sa iasa in fata nelegiuitului conducator sirian, gata fiind sa infaptuiasca infama jertfa a unei suine. Atunci, Matatia, plin de ravna intru Legea cea Veche l-a injunghiat pe “Iuda” chiar pe treptele altarului. Apoi, cu o voce ca de tunet a strabatut strazile catunului Modein, spunand locuitorilor cetatii: “Tot cel care are ravna legii si se tine de legamant sa vina dupa mine”. Foarte probabil figura carismatica a preotului Matatia si a fiilor lui i-a determinat pe unii dintre locuitorii cetatii, deveniti rebeli, adica nesupusi sirianului, sa-I urmeze intr-o lupta de gherila purtata de pe culmile ce inconjurau Modeinul. Excelent pregatiti tactic, cunoscand foarte bine terenul si relieful, folosindu-se deci de avantajele cumulate ale mediului inconjurator, rebelii reusesc mai intai sa despresureze satele din jur, iar ulterior, sub conducerea lui Iuda Macabeul, unul dintre cei cinci fii ai preotului Matatia, au reusit sa puna pe fuga o armata clar superioara acelor vremi, cea siriana. In scurt timp, toata Campia Iudeei a cazut in mainile Macabeilor. Acum, in finalul episodului nostru se cuvine sa explicam si supranumele lui Iuda, adica Macabeul, derivand din substantivul comun “macabeu” adica “ciocanul lui Dumnezeu” o metafora la urma urmei daca stam si analizam victoria acestuia obtinuta fara indoiala cu sprijinul lui Dumnezeu. Dealtfel, orice victorie a israelitilor de la Moise, trecand prin epoca judecatorilor, apoi prin acea a regilor si ajungand pana la Revolta Macabeilor a fost posibila numai cu si prin vrerea lui Iahve. In episodul urmator vom vedea si destinul tragic al Macabeilor, o poveste de tradare, o ascensiune oligarhica si o cadere in legenda din care generatiile viitoare, suntem convinsi, au ce invata din confruntarea ideologica politico-religioasa care a divizat si divizeaza din pacate Tara Sfanta.

(va urma)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.