Crestinism vs. Islam (I)

“Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu există un drum și lasă o urmă.” Ralph Waldo Emerson

Advertisements

„Nu-l poți învăța nimic pe omul matur, dar îl poți ajuta să găsească răspunsul în el însuși.”Galileo Galilei

„Violența este ultimul refugiu al incompetenței.”Isaac Asimov

In loc de Introducere

In urma cu mai bine de zece ani, initiam pe blogul de atitudine sociala Altermedia Romania o suita de articole episodice postate saptamanal si reunite in rubrica Historia Universalis. Ulterior, din ratiuni personale am continuat proiectul pe cont propriu dezvoltandu-l cu subiecte noi si diversificate din Istoria Universala si Istoria Religiilor. O perioada de timp mai indelungata prelegerile mele episodice au fost intarziate din diferite pricini, revenind asupra lor cu o alta viziune asupra Muzei Clio. ierusalim
Reluand vechile mele “predici” asupra unui public imaginar sau nu, poate elevi, studenti ori simpli cititori si aducandu-mi aminte de escapadele saptamanale de pe Altermedia Romania cu melancoliile lor de sambata, va voi lua din nou cu mine intr-o noua aventura, calatorind in timp cu peste 2.000 de ani intr-o lume exotica, profund religioasa, poposind pentru inceput in Cornul Abundentei, zona siro-palestiniana, acolo unde s-au nascut cele trei religii avramice sau monoteiste, Mozaica, Crestina si Islamica, cu multe puncte comune si multe “certuri” sau “divergente” intre cei care le-au gestionat ulterior uneori in interes propriu, dar de cele mai multe ori de grup, apoi vom calatori imaginar cu Hristos si Apostolii de la Est la Vest raspunzand unor intrebari care au framantat si framanta omenirea: Cine este Fiul Omului?

A fost un rabin, a fost Fiul lui Dumnezeu, un Om care a tulburat apele in mozaicata lume greco-romana sau un simplu lider al luptei de clasa din vremea Sa neinteles total sau partial de catre vechii iudei? Cum a supravietuit Invatatura Sa si in ce forme la diferite neamuri pana in zilele noastre?
Cea de-a doua parte a dezbaterii noastre ne va purta pe drumul caravanelor Orientului, la rascruce de vanturi, sub soarele arzator al Arabiei, pe urmele Profetului Muhamad.

Crestinism-o scurta introducere (I)

Nascut fiind sub un regim ateu declarat, intr-o familie de invatatori, de mic copil m-au captivat bisericile intrebandu-i pe ai mei: a cui e biserica aceasta, cine a construit-o, voievozii si boierii nostri din vechime, poate? Manastiri precum Voronet, Sucevita, Moldovita ori altele imi inflacarau imaginatia: forma, culoare, mesaj invesnicit in piatra, toate imi transmiteau ceva tainic, de neinteles atunci pentru mine. Nu retin exact momentul cand Dumnezeu mi-a deschis ochii mintii spre a-L cauta, mai intai studiind Marile Religii ale lumii inca de pe bancile liceului, apoi ale facultatii, oprindu-ma in cele din urma asupra Crestinismului, studiindu-l in profunzimea sa pe vremea cand predam la seminarul teologic. Cum amanuntele expuse mai sus prea putin conteaza in prelegerea noastra, calatoria mea o voi incepe chiar in Palestina, cu putin inainte de Nasterea Fiului Omului, folosindu-ma de trei surse documentare: scrierile iudaice contemporane, Evangheliile si Sfanta Traditie toate transmitand si conservand pana la noi mesajul hristic si apostolic.
Timp de peste 50 de ani de ateism urcat ierarhic la stadiul de disciplina academica de invatamant sub stalinisti, parte a societatii est europene s-a obisnuit sa nu mai creada in minuni, sedentarizandu-se moral si secularizandu-se in cele din urma. Toti se nasteau, se botezau, se cununau si mureau crestini, dar cati oare au inteles ce s-a intamplat cu adevarat acum 2.000 de ani? (Ma voi abate un pic din drum initiind un dialog launtric si benefic cu cititorii mei, inainte de escala noastra in Tara Sfanta. Sa-mi fie cu iertare daca ii cert pe unii, dar numai prin cuvant).
De cele pomenite anterior au inceput sa profite cultele neo-protestante care au invadat, dupa caderea Cortinei de Fier, fiefurile ortodoxe din Rasarit. O adevarata invazie de falsi predicatori bateau pe la usile credinciosilor ortodocsi cu Biblii si reviste colorate, ba si carti ilustrate pentru copii. Se nasteau polemici in case si locuri publice. Anii 90 ai secolului trecut au produs multa tulburare in crezul stramosesc si multi au trecut de partea taberei neo-protestante avand si beneficii materiale. In subconstientul multora, cred sincer, ultimul aspect a primat in luarea deciziei, fara sa discearna anumite consecinte ulterioare pe linia intelegerii partiale ori depline a “credintei” imbratisate intr-o forma sau alta. Paradoxul face ca la mine lucrurile s-au intamplat cu totul invers vis-a-vis de cele afirmate, adica acceptand pana la un punct dialogul cu denominatiunile crestine neoprotestante mi-am format un ochi critic in aprofundarea Crestinismului, pastrandu-mi credinta stramoseasca si povestindu-va acum ce s-a intamplat acum mai bine de doua milenii prin prisma Bisericii Ortodoxe, a celei Romano-Catolice, a Bisericilor Reformate si a Cultelor Neoprotestante. Sincer sa fiu mi-au luat cam 20 de ani din viata studiind cu lux de amanunte dogmele si doctrinele Crestinismului dar a meritat pentru a va spune o poveste trecuta si atat de actuala. Aceasta este o calatorie imaginara in care insotitorii imi vor fi cititorii. Primul popas religios va fi la Ierusalim, capitala prin definitie a celor trei religii monoteiste.(va urma)

Te-ar mai putea interesa...